Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru înfrățitor

ÎNFRĂȚITÓR, -OÁRE, înfrățitori, -oare, adj. (Rar) Care înfrățește. – Înfrăți + suf. -tor.
ÎNFRĂȚITÓR, -OÁRE, înfrățitori, -oare, adj. (Rar) Care înfrățește. – Înfrăți + suf. -tor.
ÎNFRĂȚITÓR, -OÁRE, înfrățitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Care înfrățește, care unește. Se lăsase cu taberele lor amestecate la satul Săpățeni pe lunca înfrățitoare a Milcovului. ODOBESCU, S. I 170.
înfrățitór (rar) adj. m., pl. înfrățitóri; f. sg. și pl. înfrățitoáre
înfrățitór adj. m., pl. înfrățitóri; f. sg. și pl. înfrățitoáre
înfrățitor a. care înfrățește: lunca înfrățitoare a Milcovului OD.

înfrățitor dex online | sinonim

înfrățitor definitie

Intrare: înfrățitor
înfrățitor adjectiv