Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru înfrățit

ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.
ÎNFRĂȚÍT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. 1. Legat de altul prin relații frățești. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari din tulpina principală. – V. înfrăți.
ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.
ÎNFRĂȚÍT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. 1. Legat de altul prin relații frățești. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari din tulpina principală. – V. înfrăți.
ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se uni printr-o dragoste frățească, a se împrieteni ca frații, a se întovărăși frățește. Cîteva sute de muncitori și muncitoare forfotesc, se amestecă cu motoarele, cu roțile uriașe înfrățindu-se. SAHIA, N. 29. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? Să ne-nfrățim! NECULUȚĂ, Ț. D. 55. ◊ Tranz. Un cuget, o gîndire Pe toți să ne-nfrățească. ALEXANDRESCU, M. 204. (Fig.) Voi, toate tovarășele, Toți tovarășii mei, Acum, La răscruce de drum, La râspîntii de cale, Să ne-nfrățim voinicește puterile. DEȘLIU, G. 34. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la tulpini secundare, a-și ramifica tulpina. Grîul înfrățise nalt d-o șchioapă. DELAVRANCEA, V. V. 175. Grîul semănat rar înfrățește. I. IONESCU, P. 538.
ÎNFRĂȚÍT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. Unit, întovărășit, legat de altul prin relații prietenești. Bulgarii... prin romanii din Dacia nouă primesc religia creștină și împreună înfrățiți întemeiară un stat puternic. BĂLCESCU, O. II 12. Prin științe și prin arte națiile înfrățite, În gîndire și în pace drumul gloriei găsesc. ALEXANDRESCU, M. 16. ♦ (Despre cereale) Crescut în mai multe fire pornite de la baza aceleiași tulpini. Grîu înfrățit.
înfrățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 să înfrățeáscă
înfrățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrățeáscă
ÎNFRĂȚÍ vb. 1. v. fraterniza. 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)
ÎNFRĂȚÍT adj. solidar, unit. (Lupta ~ a popoarelor.)
Înfrățit ≠ desfrățit
A ÎNFRĂȚÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înfrățească. 2. intranz. (despre plante) A-și ramifica tulpina. /în + frate
A SE ÎNFRĂȚÍ mă ~ésc intranz. A intra în relații frățești (unul cu altul); a deveni ca frați; a fraterniza. /în + frate
înfrățì v. a (se) lega ca frați.
înfrățésc v. tr. (d. frate). Împrietenesc mult, unesc ca cum ar fi frațĭ: creștinizmu înfrățește popoarele.
ÎNFRĂȚI vb. 1. a fraterniza. (Ostași care s-au ~.) 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)
ÎNFRĂȚIT adj. solidar, unit. (Lupta ~ a popoarelor.)
FEDERAȚIA MONDIALĂ A ORAȘELOR ÎNFRĂȚITE (F.M.O.Î.), organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Paris, creată în 1957, în scopul stabilirii relațiilor de colaborare și prietenie între locuitorii unor orașe din țări diferite.

înfrățit dex online | sinonim

înfrățit definitie

Intrare: înfrăți
înfrăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înfrățit
înfrățit adjectiv