Dicționare ale limbii române

18 definiții pentru înfrățire

ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.
ÎNFRĂȚÍRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare. 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire. – V. înfrăți.
ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.
ÎNFRĂȚÍRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare. 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire. – V. înfrăți.
ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se uni printr-o dragoste frățească, a se împrieteni ca frații, a se întovărăși frățește. Cîteva sute de muncitori și muncitoare forfotesc, se amestecă cu motoarele, cu roțile uriașe înfrățindu-se. SAHIA, N. 29. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? Să ne-nfrățim! NECULUȚĂ, Ț. D. 55. ◊ Tranz. Un cuget, o gîndire Pe toți să ne-nfrățească. ALEXANDRESCU, M. 204. (Fig.) Voi, toate tovarășele, Toți tovarășii mei, Acum, La răscruce de drum, La râspîntii de cale, Să ne-nfrățim voinicește puterile. DEȘLIU, G. 34. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la tulpini secundare, a-și ramifica tulpina. Grîul înfrățise nalt d-o șchioapă. DELAVRANCEA, V. V. 175. Grîul semănat rar înfrățește. I. IONESCU, P. 538.
ÎNFRĂȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei. 1. Dragoste frățească, prietenie strînsă, unire. Acestea erau drumurile experiențelor care întăresc voința... și duc spre marile bucurii ale înfrățirii cu oamenii. PAS, Z. I 10. De ce aprindem ura și stingem înfrățirea? NECULUȚĂ, Ț. D. 55. Să facem sfînta unire, adecă înfrățirea dorită de strămoșii noștri. CREANGĂ, A. 162. 2. Ramificare a tulpinii cerealelor, apariție a unor tulpini secundare. Păpușoii, cu toate că ar fi lăsați rari la prășitură, se îndesesc prin înfrățire. PAMFILE, A. R. 183.
înfrățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 să înfrățeáscă
înfrățíre s. f., g.-d. art. înfrățírii
înfrățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrățeáscă
înfrățíre s. f., g.-d. art. înfrățírii
ÎNFRĂȚÍ vb. 1. v. fraterniza. 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)
ÎNFRĂȚÍRE s. 1. v. fraternizare. 2. v. fraternitate. 3. frăție, solidaritate, unitate. (~ celor care luptă pentru pace.)
A ÎNFRĂȚÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înfrățească. 2. intranz. (despre plante) A-și ramifica tulpina. /în + frate
A SE ÎNFRĂȚÍ mă ~ésc intranz. A intra în relații frățești (unul cu altul); a deveni ca frați; a fraterniza. /în + frate
înfrățì v. a (se) lega ca frați.
înfrățésc v. tr. (d. frate). Împrietenesc mult, unesc ca cum ar fi frațĭ: creștinizmu înfrățește popoarele.
ÎNFRĂȚI vb. 1. a fraterniza. (Ostași care s-au ~.) 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)
ÎNFRĂȚIRE s. 1. fraternizare. (~ între popoare.) 2. fraternitate, frăție, (înv.) frățietate. (Relații de ~.) 3. frăție, solidaritate, unitate. (~ muncitorilor din lumea întreagă.)

înfrățire dex online | sinonim

înfrățire definitie

Intrare: înfrăți
înfrăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înfrățire
înfrățire substantiv feminin