Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru ├«nfr├óngere

├ÄNFRß║ĄNGE, ├«nfrß║ąng, vb. III. Tranz. A ├«nvinge, a birui, a bate (├«n lupt─â). ÔÖŽ A-╚Öi st─âp├óni o anumit─â stare sufleteasc─â. ÔÖŽ (Rar) A nesocoti voin╚Ťa cuiva, a c─âlca o lege, o dispozi╚Ťie etc. [Perf. s. ├«nfr├ónsei, part. ├«nfr├ónt] ÔÇô Lat. infrangere.
├ÄNFRß║ĄNGERE, ├«nfr├óngeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nfr├ónge; ├«nvingere; (rar) c─âlcare a legii. ÔÇô V. ├«nfr├ónge.
├ÄNFRß║ĄNGE, ├«nfrß║ąng, vb. III. Tranz. A ├«nvinge, a birui, a bate (├«n lupt─â). ÔÖŽ A-╚Öi st─âp├óni o anumit─â stare sufleteasc─â. ÔÖŽ (Rar) A nesocoti voin╚Ťa cuiva, a c─âlca o lege, o dispozi╚Ťie etc. [Perf. s. ├«nfr├ónsei, part. ├«nfr├ónt] ÔÇô Lat. infrangere.
├ÄNFRß║ĄNGERE, ├«nfr├óngeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nfr├ónge; ├«nvingere; (rar) c─âlcare a legii. ÔÇô V. ├«nfr├ónge.
├ÄNFR├Ä╠üNGE, ├«nfr├«╠üng, vb. III. Tranz. A ├«nvinge, a birui, a zdrobi (├«n lupte ├«narmate). S-a dovedit ├«nc─â o dat─â c─â nu exist─â for╚Ť─â ├«n lume care s─â poat─â ├«nfr├«nge popoare care ╚Öi-au luat soarta ├«n propriile lor m├«ini. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2773. B─ât─âlia ├«n care Tom╚Öa fusese ├«nfr├«nt... se d─âduse diminea╚Ť─â. SADOVEANU, O. VII 154. ├Äi ajutase asupra protivnicilor... de-i ├«nfr├«nse. ISPIRESCU, L. 51. (Fig.) Galileu... ├«nfr├«nt prin chinurile temni╚Ťei, fu scos ├«n fine la lumin─â. ODOBESCU, S. III 319. ÔŚŐ (Cu privire la abstracte) Str├«ng├«nd leg─âturile cu masele, sprijinindu-te pe mase, explic├«ndu-le sarcinile care stau ├«n fa╚Ťa lor ╚Öi mobiliz├«ndu-le la lupt─â pentru rezolvarea lor, po╚Ťi ├«nfr├«nge orice greutate. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2436. ÔÖŽ (Cu privire la st─âri suflete╚Öti) A ├«n─âbu╚Öi. Mai avea remu╚Öc─âri, ├«ns─â reu╚Öea s─â ╚Öi le ├«nfr├«ng─â. SAHIA, N. 109. Orice vis, orice dorin╚Ť-a mea Eu singur le-am ├«nfr├«nt ├«ncet-├«ncet. EMINESCU, O. IV 253. ÔŚŐ Refl. pas. Dezn─âdejdi, ce nu se-nfr├«ng, ├Än grozav v├«rtej se str├«ng. MACEDONSKI, O. I 200. ÔÖŽ (Cu privire la legi, dispozi╚Ťii, ordine) A nesocoti, a ├«nc─âlca, a viola. A ├«nfr├«nt dispozi╚Ťiile legii. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. ├«nfr├«nsei, part. ├«nfr├«nt..
├ÄNFR├Ä╠üNGERE, ├«nfr├«ngeri, s. f.Ac╚Ťiunea de a ├«nfr├«nge. 1. Zdrobire, ├«nvingere. Vestea ├«nfr├«ngerii lui Tom╚Öa trecuse prin Ia╚Öi ca furtuna de grindin─â. SADOVEANU, O. VII 155. Niciodat─â un cuv├«nt despre ├«nfr├«ngere sau retragere. CAMIL PETRESCU, U. N. 419. 2. C─âlcare, violare a legii. ├Änfr├«ngerea dispozi╚Ťiilor legale.
├«nfrß║ąnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nfrß║ąng, 1 pl. ├«nfrß║ąngem, perf. s. 1 sg. ├«nfr├óns├ęi, 1 pl. ├«nfrß║ąnser─âm; part. ├«nfrß║ąnt
├«nfrß║ąngere s. f., g.-d. art. ├«nfrß║ąngerii; pl. ├«nfrß║ąngeri
├«nfr├ónge vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nfr├óng, perf. s. 1 sg. ├«nfr├óns├ęi, 1 pl. ├«nfr├ónser─âm; part. ├«nfr├ónt
înfrângere s. f., g.-d. art. înfrângerii; pl. înfrângeri
ÎNFRÂNGE vb. 1. v. birui. 2. v. depăși. 3. v. stăpâni. 4. v. răzbi.
ÎNFRÂNGE vb. v. căi, frânge, pocăi, regreta, rupe.
ÎNFRÂNGERE s. 1. învingere, (înv.) poticală, risipă, spargere. (~ cotropitorilor.) 2. bătaie, eșec. (A suferit prima ~ într-un meci.)
├ÄNFR├éNGERE s. v. c─âin╚Ť─â, mustrare, p─ârere de r─âu, poc─âin╚Ť─â, regret, remu╚Öcare.
├Änfr├óngere Ôëá biruin╚Ť─â, izb├ónd─â, succes, triumf, victorie
├ÄNFR├éNGE vb. tr. a ├«nvinge, a birui (├«n lupt─â). ÔŚŐ a-╚Öi st─âp├óni o stare de spirit. (< lat. infrangere)
A ├ÄNFR├éNGE ├«nfr├óng tranz. 1) A bate c├ó╚Ötig├ónd lupta. 2) A supune voin╚Ťei sale. [Sil. ├«n-fr├ón-] /<lat. infrangere
înfrânge v. 1. a învinge cu totul: Traian a înfrânt pe Daci; 2. fig. a călca o lege, un ordin. [V. frânge].
├«nfr├óngere f. 1. pierderea unei b─ât─âlii mari; 2. infrac╚Ťiune.
├«nfr├«╠üng, -├«╠ünt, a -nge v. tr. (lat. infringere [├«ld. infr├íngere], d. fr├íngere, a fr├«nge; it. infr├íngere ╚Öi infr├ígnere, vfr. enfraindre, nfr. enfreindre). ├Änving de tot: Tr─â─şan ─ş-a ├«nfr├«nt pe Dac─ş. Fig. Calc, violez o lege, un ordin, un tratat.
├«nfr├«╠üngere f. ├Änvingere total─â: dup─â ├«nfr├«ngerea Dacilor, Tra─şan a pref─âcut Dacia ├«n provincie roman─â. Infrac╚Ťiune.
├ÄNFR├ÄNGE vb. 1. a bate, a birui, a ├«ntrece, a ├«nvinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a r─âm├«ne, a r─âpune, a r─âzbi, a sup─âra, (├«nv. ╚Öi reg.) a supune, (├«nv.) a dob├«ndi, a fr├«nge, a pobedi, a r─âzbate, a sparge, a t├«mpi, a vinci. (├Äi ~ pe du╚Ömani.) 2. a birui, a dep─â╚Öi, a ├«nvinge, a r─âzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificult─â╚Ťile.) 3. a(-╚Öi) birui, a(-╚Öi) ├«nfr├«na, a(-╚Öi) ├«nvinge, a(-╚Öi) st─âp├«ni, (pop. ╚Öi fam.) a(-╚Öi) struni. (╚śi-a ~ emo╚Ťia.) 4. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) cople╚Öi, a(-l) cov├«r╚Öi, a(-l) cuprinde, a(-l) ├«nvinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) r─âzbi, a(-l) toropi, (├«nv.) a(-l) preacov├«r╚Öi, (fig.) a(-l) dobor├«, a(-l) lovi. (L-a ~ oboseala.)
înfrînge vb. v. CĂI. FRÎNGE. POCĂI. REGRETA. RUPE.
ÎNFRÎNGERE s. 1. învingere, (înv.) poticală, risipă, spargere. (~ cotropitorilor.) 2. bătaie, eșec. (A suferit prima ~ într-un meci.)
├«nfr├«ngere s. v. C─éIN╚Ü─é. MUSTRARE. P─éRERE DE R─éU. POC─éIN╚Ü─é. REGRET. REMU╚śCARE.

înfrângere dex online | sinonim

înfrângere definitie

Intrare: înfrânge
înfrânge verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
Intrare: înfrângere
înfrângere substantiv feminin