ÎNFOMETÁ, înfometez, vb. I. Tranz. A face să flămânzească; a constrânge prin foame. – În + foamete.

ÎNFOMETÁT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care suferă de foame; flămând, flămânzit, famelic. – V. înfometa.

ÎNFOMETÁ, înfometez, vb. I. Tranz. A face să flămânzească; a constrânge prin foame. – În + foamete.

ÎNFOMETÁT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care suferă de foame; flămând, flămânzit, famelic. – V. înfometa.

ÎNFOMETÁ, înfometez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să sufere de foame, a lipsi pe cineva de hrană, a constrînge prin foamete.

ÎNFOMETÁT, -Ă, înfometați, -te, adj. Care este chinuit de foame, care suferă de lipsă de hrană; flămînd.

înfometá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfometeáză

înfometá vb., ind. prez. 1 sg. înfometéz, 3 sg. și pl. înfometeáză

ÎNFOMETÁ vb. v. flămânzi.

ÎNFOMETÁT adj. flămând.

ÎNFOMETÁT adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

A ÎNFOMETÁ ~éz tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a flămânzi. /în + foamete

ÎNFOMETÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFOMETA. 2) Care este flămând de mult timp. /v. a înfometa

înfometá v. a constrânge prin foame, prin foamete.

înfometéz v. tr. (d. foamete). Umplu de foame, fac să sufere de foamete: a înfometa poporu pin legĭ proaste. – La Delv. înfomat, flămînd.

ÎNFOMETA vb. a flămînzi. (A ~ pe cineva.)

înfometat adj. v. AHTIAT. AVID. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNITOR.

ÎNFOMETAT adj. flămînd, flămînzit, nemîncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)