Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«nfometare

├ÄNFOMET├ü, ├«nfometez, vb. I. Tranz. A face s─â fl─âm├ónzeasc─â; a constr├ónge prin foame. ÔÇô ├Än + foamete.
├ÄNFOMET├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nfometa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nfometa.
├ÄNFOMET├ü, ├«nfometez, vb. I. Tranz. A face s─â fl─âm├ónzeasc─â; a constr├ónge prin foame. ÔÇô ├Än + foamete.
├ÄNFOMET├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nfometa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nfometa.
ÎNFOMETÁ, înfometez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să sufere de foame, a lipsi pe cineva de hrană, a constrînge prin foamete.
├ÄNFOMET├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nfometa ╚Öi rezultatul ei. Jaful sistematic practicat de imperiali╚Öti ├«n ╚Ť─ârile coloniale duce la ├«nfometarea popula╚Ťiei b─â╚Ötina╚Öe. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 1-2, 86.
înfometá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfometeáză
înfometáre s. f., g.-d. art. înfometắrii
├«nfomet├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nfomet├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfomete├íz─â
înfometáre s. f., g.-d. art. înfometării
ÎNFOMETÁ vb. v. flămânzi.
ÎNFOMETÁRE s. v. flămânzire.
A ├ÄNFOMET├ü ~├ęz tranz. A face s─â ├«ndure foame; a ╚Ťine nehr─ânit; a fl─âm├ónzi. /├«n + foamete
înfometá v. a constrânge prin foame, prin foamete.
├«nfomet├ęz v. tr. (d. foamete). Umplu de foame, fac s─â sufere de foamete: a ├«nfometa poporu pin leg─ş proaste. ÔÇô La Delv. ├«nfomat, fl─âm├«nd.
ÎNFOMETA vb. a flămînzi. (A ~ pe cineva.)
├ÄNFOMETARE s. fl─âm├«nzire. (~ unei popula╚Ťii africane.)

înfometare dex online | sinonim

înfometare definitie

Intrare: înfometa
înfometa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înfometare
înfometare substantiv feminin