ÎNFOIÁ, înfói, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ Refl. (Despre păsări) A-și umfla, a-și răsfira, a-și zbârli penele. ♦ Refl. A se învârti de colo-colo, a se roti. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A-și da ifose, a-și da importanță. 2. Refl. (Despre pământ și alte materiale) A se afăna. [Pr.: -fo-ia. – Prez. ind. și: înfoiéz] – Lat. infolliare (< follis) sau în + foi (pl. lui foaie).

ÎNFOIÉRE, înfoieri, s. f. Acțiunea de a (se) înfoia și rezultatul ei. – V. înfoia.

ÎNFOIÁ, înfoiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ Refl. (Despre păsări) A-și umfla, a-și răsfira, a-și zbârli penele. ♦ Refl. A se învârti de colo-colo, a se roti. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A-și da ifose, a-și da importanță. 2. Refl. (Despre pământ și alte materiale) A se afâna. [Pr.: -fo-ia] – Lat. infolliare (< follis) sau în + foi (pl. lui foaie).

ÎNFOIÉRE, înfoieri, s. f. Acțiunea de a (se) înfoia și rezultatul ei. – V. înfoia.

ÎNFOIÁ, înfoiez și înfói, vb. I. 1. Refl. (Despre părul oamenilor și despre blana, coada sau coama animalelor) A se umfla (ca niște foale), a se răsfira, a se zburli. ◊ Tranz. Iepușoara prinse a bate din tuspatru picioarele și-a sforăi, înfoindu-și coama. CAMILAR, N. I 224. Un vînt mare abura, Chica lui Gruia înfoia, Și turcu cînd îl vedea, De frica lui se îneca. ȘEZ. IX 173. ♦ (Despre păsări) A-și umfla penele. Cocoșul își trase capul de sub aripă, se înfoie. CAMILAR, N. II 251. Ați necăjit într-o zi... un păun care s-a înfoiat pe dată. PAS, Z. I 47. ◊ Tranz. Curcanii își înfoiau aripile spre cînii legați în lanțuri. CAMILAR, TEM. 240. ♦ Fig. (Despre oameni) A-și da aere. Ba da, ba da... se înfoie Neculăieș. SADOVEANU, P. M. 17. ♦ A se învîrti de colo-colo, a se roti. Pe lîngă ei se înfoiau, cu mîna la bărbie, cu spaimă de vrăbii în priviri, femeile. PAS, L. I 15. 2. Refl. (Despre pămînt și alte materiale) A-și mări volumul prin mărirea golurilor dintre granule (la săpare, la măcinare, prin absorbție de apă etc.). 3. Tranz. A întinde, a desface (ca pe niște foale). Înfoie armonica, scoțînd un început de cîntec prelung, sfîșietor. CAMILAR, N. II 197.

ÎNFOIÉRE, înfoieri, s. f. Acțiunea de a (se) înfoia și rezultatul ei.

!înfoiá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfoáie, 1 pl. înfoiém; conj. să înfoáie; ger. înfoínd

înfoiére s. f., g.-d. art. înfoiérii; pl. înfoiéri

înfoiá vb., ind. prez. 1 sg. înfói/înfoiéz, 3 sg. și pl. înfoáie/înfoiáză, 1 pl. înfoiém; conj. prez. 3 sg. și pl. înfoiéze; ger. înfoínd

înfoiére s. f., g.-d. art. înfoiérii; pl. înfoiéri

ÎNFOIÁ vb. 1. a se învolta. (Floarea se ~.) 2. a se răsfira, a se umfla, a se zbârli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păsării se ~.)

ÎNFOIÁ vb. v. afâna, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, roti, semeți.

A ÎNFOIÁ înfói și înfoiéz tranz. 1) A face să se înfoaie. 2) (obiecte de pânză) A balona sub acțiunea unui curent de aer; a umfla. 3) (despre pământ) A face mai puțin îndesat; a afâna. [Sil. -fo-ia; Și înfoiez] /<lat. infolliare

A SE ÎNFOIÁ mă înfói intranz. 1) (despre părul oamenilor, despre blana animalelor, penele păsărilor etc.) A se ridica în sus și a se răsfira; a se desface. 2) fig. A lua o poziție de superioritate, atribuindu-și calități improprii. [Sil. -fo-ia; Și înfoiez] /<lat. infolliare

înfoià v. 1. a (se) acoperi cu foi; 2. a coase cu foi: a înfoia rochea; 3. a se umfla: s’a înfoiat ca varza PANN.

înfoĭéz v. tr. (d. foĭ, foale maĭ degrabă de cît d. foaĭe, foĭ). Împufez, afînez, fac să se unfle orĭ să se înalțe: a înfoĭa o rochie, tutunu.

ÎNFOIA vb. 1. a se învolta. (Floarea se ~.) 2. a se răsfira, a se umfla, a se zbîrli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păsării se ~.)

înfoia vb. v. AFÎNA. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. ROTI. SEMEȚI.