înfocăciúne s.f. (înv.) aprindere, înfocătură.

înfocăcĭúne f. (d. înfocat). Maram. Înfocare, aprindere, înflăcĭune, inflamațiune.

înfocăciúne, înfocăciuni, s.f. – (reg.; med.) Febră, temperatură; foc. Termenul a circulat preponderent pe Valea Marei (ALRRM, 1969: 152). (Maram.). – Din înfoca „a înfierbânta” (din foc < lat. focus) + suf. -ciune, cf. înfocătură.

înfocăciúne, -i, s.f. – (med.) Febră, temperatură; foc. Termenul a circulat preponderent pe valea Marei (ALR 1969: 152). – Din înfoca „a înfierbânta”, cf. înfocat (din foc < lat. focus) + -ciune.