Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«nfloritur─â

├ÄNFLORIT├ÜR─é, ├«nflorituri, s. f. Podoab─â, ornament, broderie. ÔÖŽ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. ÔÇô ├Änflori + suf. -tur─â.
├ÄNFLORIT├ÜR─é, ├«nflorituri, s. f. Podoab─â, ornament, broderie. ÔÖŽ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. ÔÇô ├Änflori + suf. -tur─â.
├ÄNFLORIT├ÜR─é, ├«nflorituri, s. f. 1. Podoab─â, ornament, desen (ornamental). Cu v├«rful nuielii s─âpase ├«nflorituri ├«ncurcate pe ╚Ť─âr├«na jilav─â. C. PETRESCU, S. 174. Redingota de marin─â avea piep╚Ťii broda╚Ťi cu ├«nflorituri ├«n fir de aur. BART, S. M. 45. Mijlocul... str├«ns cu chimir cu nasturi albi sau galbeni ╚Öi cu fel de fel de ├«nflorituri de lin─â. SEVASTOS, N. 90. 2. Fig. Adaos personal (la o povestire, la relatarea unor fapte); exagerare. Lupu Chiri╚Ťoiu ├«ncepu povestea de departe, cu ├«nflorituri. REBREANU, R. I 270.
înfloritúră s. f., g.-d. art. înfloritúrii; pl. înfloritúri
înfloritúră s. f., g.-d. art. înfloritúrii; pl. înfloritúri
ÎNFLORITÚRĂ s. ornament, podoabă.
ÎNFLORITÚRĂ s. v. exagerare.
├ÄNFLORIT├ÜR─é ~i f. 1) Element care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â ceva; ornament. 2) fig. Adaos n─âscocit la relatarea unor fapte reale (pentru a produce o impresie mai puternic─â). /a ├«nflori + suf. ~tur─â
înfloritură f. 1. desen pe stofe; 2. Muz. note adaose de un compozitor ssau de un executant.
├«nflorit├║r─â f., pl. ─ş. Ornamente compuse din flor─ş.
ÎNFLORITURĂ s. ornament, podoabă.
înfloritură s. v. EXAGERARE.

înfloritură dex online | sinonim

înfloritură definitie

Intrare: înfloritură
înfloritură substantiv feminin