Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«nfloritor

├ÄNFLORIT├ôR, -O├üRE, ├«nfloritori, -oare, adj. Care e ├«n plin─â dezvoltare, care prosper─â. ÔÇô ├Änflori + suf. -tor.
├ÄNFLORIT├ôR, -O├üRE, ├«nfloritori, -oare, adj. Care e ├«n plin─â dezvoltare, care prosper─â. ÔÇô ├Änflori + suf. -tor.
ÎNFLORITÓR, -OÁRE, înfloritori, -oare, adj. Care înflorește, care e în plină dezvoltare, care prosperă. Cultură înfloritoare.
înfloritór adj. m., pl. înfloritóri; f. sg. și pl. înfloritoáre
înfloritór adj. m., pl. înfloritóri; f. sg. și pl. înfloritoáre
ÎNFLORITÓR adj. v. prosper.
ÎNFLORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care înflorește; plin de înflorire; eflorescent. 2) fig. Care înflorește; care este în plin progres; prosper. Trai ~. /a înflori + suf. ~tor
înfloritor a. 1. care înflorește; 2. fig. prosper.
├«nflorit├│r, -o├íre adj. Care ├«nflore╚Öte. Fig. Prosper, bine dezvoltat: comerci┼ş ├«nfloritor.
ÎNFLORITOR adj. prosper, (livr.) eflorescent, (înv.) înflorit. (Stare ~.)

înfloritor dex online | sinonim

înfloritor definitie

Intrare: înfloritor
înfloritor adjectiv