ÎNFLORÁ, înflorez, vb. I. Tranz. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, incrustate. – În + flori (pl. lui floare).

ÎNFLORÁT, -Ă, înflorați, -te, adj. Ornamentat cu flori țesute, brodate etc.; înflorit. – V. înflora.

ÎNFLORÁ, înflorez, vb. I. Tranz. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, incrustate. – În + flori (pl. lui floare).

ÎNFLORÁT, -Ă, înflorați, -te, adj. Ornamentat cu flori țesute, brodate etc.; înflorit. – V. înflora.

ÎNFLORÁ, înflorez, vb. I. Tranz. A împodobi cu flori țesute, brodate, pictate, încrustate; a ornamenta.

ÎNFLORÁT, -Ă, înflorați, -te, adj. Ornamentat cu flori (de culori vii) țesute, desenate, săpate. Se întoarse... la portița de fier înflorat a Terasei. CAMIL PETRESCU, P. V. 15. Băieții de prăvălie scot mesele pe marginea drumului, acoperindu-le cu fețe de pînză înflorată. ARDELEANU, D. 12. Se așternea, întocmai ca un lăicer verde și înflorat, o poiană largă și desfătată. ODOBESCU, S. III 174.

înflorá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfloreáză

înflorá vb., ind. prez. 1 sg. înfloréz, 3 sg. și pl. înfloreáză

ÎNFLORÁT adj. înflorit. (Un material textil ~.)

A ÎNFLORÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de lemn, țesături) A înfrumuseța cu flori (pictate, țesute, brodate sau încrustate); a ornamenta (cu flori). 2) (texte) A înzestra cu elemente decorative de prisos. 3) fig. (stări de lucruri, adevăruri) A denatura prin adăugare de elemente născocite. [Sil. în-flo-] /în + floare

înflorat a. 1. cusut cu flori; 2. ornamentat: înflorat cu mărgele.

înflorát, -ă adj. (d. floare). Înflorit, ornat cu florĭ cusute, pictate ș. a. (Ob. Psevdoc. 206). – Și înflorilat (Rar).

ÎNFLORAT adj. înflorit. (Un material textil ~.)