ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

ÎNFLĂCĂRÁT, -Ă, înflăcărați, -te, adj. 1. Avântat, pasionat. 2. Care e aprins, care dogorește; p. ext. de culoare roșie ca focul. – V. înflăcăra.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

ÎNFLĂCĂRÁT, -Ă, înflăcărați, -te, adj. 1. Avântat, pasionat. 2. Care e aprins, care dogorește; p. ext. de culoare roșie ca focul. – V. înflăcăra.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. 1. A insufla avînt, a stîrni entuziasm; a entuziasma, a pasiona. Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Absol. Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35. Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ Refl. A se aprinde, a se anima; a se pasiona, a se entuziasma. Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238. 2. A face să capete culoarea flăcării, a înroși, a împurpura. Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii. ▭ Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19. ◊ Refl. Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.

ÎNFLĂCĂRÁT, -Ă, înflăcărați, -te, adj. 1. Care e aprins, care dogorește, aruncă văpăi; p. ext. de culoare roșie ca focul. Soarele înflăcărat. ▭ Preotul Petrea își scoase pe o ușă jumătatea de sus a trupului, cu barba înflăcărată. SADOVEANU, P. M. 162. Norii fugeau goniți de vînturile din înălțimi, cerul de sticlă înflăcărat uscase totul. GÎRLEANU, L. 41. [Balaurul] întoarse capul cel vărsător de foc... dar Făt-Frumos, mai iute ca vîntul, repezi paloșul și, cît te ștergi la un ochi, capul cel înflăcărat căzu la pămînt. POPESCU, B. II 21. În părul ei de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări. EMINESCU, O. I 97. 2. (Despre oameni și manifestări ale lor) Pasionat, avîntat, înfocat. Beethoven a fost un înflăcărat militant pentru triumful ideilor republicane. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 381, 4/2. Consultații juridice, discuții înflăcărate, certuri violente se repetau în fiecare zi. BART, E. 266. ◊ (Adverbial) Scria înflăcărat băietul și cu-o luciditate rară. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 9.

înflăcărá (a ~) vb., ind. prez. 3 înflăcăreáză

înflăcărá vb., ind. prez. 1 sg. înflăcăréz, 3 sg. și pl. înflăcăreáză

ÎNFLĂCĂRÁ vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. v. entuziasma.

ÎNFLĂCĂRÁ vb. v. antrena.

ÎNFLĂCĂRÁT adj. 1. avântat, impetuos, temperamental, (fig.) arzător. (Un om ~.) 2. v. entuziast. 3. v. impetuos.

ÎNFLĂCĂRÁT adj. v. aprins, intens, puternic, viu.

A ÎNFLĂCĂRÁ ~éz tranz. A face să se înflăcăreze; a învăpaia. [Sil. în-flă-] /în + flacără

A SE ÎNFLĂCĂRÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni roșu-aprins (ca flacăra); a se învăpăia. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se anima; a se ambala; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza. /în + flacără

înflăcărà v. 1. a face să dea flacără, a aprinde; 2. a face flacără, a se aprinde; 3. fig. a excita, a irita.

înflăcărat a. 1. tare aprins; 2. fig. plin de foc: cuvântare înflăcărată.

înflăcărát, -ă adj. Fig. Aprins, înfocat, entusiast. Adv. A vorbi înflăcărat.

înflăcăréz v. tr. (d. flacără. V. flăcărez). Fig. Aprind, învăpăĭez, entusiazmez, umplu de curaj: aceste vorbe înflăcărară armata.

înflăcăra vb. v. ANTRENA.

ÎNFLĂCĂRA vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. a (se) entuziasma, a (se) însufleți, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.)

înflăcărat adj. v. APRINS. INTENS. PUTERNIC. VIU.

ÎNFLĂCĂRAT adj. 1. avîntat, impetuos, temperamental, (fig.) arzător. (Un om ~.) 2. avîntat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înfocat, însuflețit, pasional, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~; un discurs ~.) 3. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.)