Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru ├«nfipta

├ÄNF├ŹPT, -─é, ├«nfip╚Ťi, -te, adj. 1. Nemi╚Öcat, neclintit, ╚Ťeap─ân. 2. (Fam.) ├Ändr─âzne╚Ť, cutez─âtor; p. ext. obraznic. ÔÖŽ (Adverbial) De-a dreptul, direct. ÔÇô V. ├«nfige.
├ÄNF├ŹPT, -─é, ├«nfip╚Ťi, -te, adj. 1. Nemi╚Öcat, neclintit, ╚Ťeap─ân. 2. (Fam.) ├Ändr─âzne╚Ť, cutez─âtor; p. ext. obraznic. ÔÖŽ (Adverbial) De-a dreptul, direct. ÔÇô V. ├«nfige.
├ÄNF├ŹPT, -─é, ├«nfip╚Ťi, -te, adj. 1. Nemi╚Öcat, neclintit, ╚Ťeap─ân. Turcii stau ├«nfip╚Ťi pe scaune mestec├«nd lini╚Öti╚Ťi. BART, S. M. 27. 2. (Familiar) ├Ändr─âzne╚Ť, cutez─âtor, hot─âr├«t. Din r├«ndurile lucr─âtorilor ie╚Öi unul ├«nfipt. PAS, Z. IV 152. Din c─âni╚Ťele de alam─â se linciureau dou─â slujnicu╚Ťe ├«nfipte, alint├«ndu-se dezmierdat. C. PETRESCU, A. R. 8. ÔÖŽ (Adverbial) De-a dreptul, direct. Copilul s-a dus ├«nfipt la juc─ârii.
├ÄNF├ŹPT adj. v. ├«ndr─âzne╚Ť.
├ÄNF├ŹPT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A ├ÄNFIGE. 2) fam. Care nu se d─â b─âtut; b─â╚Ťos. 3) depr. Care este st─âp├ónit de m├óndrie ╚Öi impertinen╚Ť─â. /v. a ├«nfige
înfiptá vb. I (reg., înv.) a înfige.
├«nfipt a. 1. ├«mpl├óntat; 2. ╚Ťeap─ân, drept ├«n sus; 3. fig. afectat: femeie ├«nfipt─â.
├«nf├şg, -├şpt, a -e v. tr. (lat. figo ╚Öi infigo, -f├şgere, a ├«nfige; it. [in]figgere ╚Öi [in]figere. V. fiul─â, fix, afi╚Öez). Fac s─â intre ceva ascu╚Ťit ├«n ceva: a ├«nfige cu╚Ťitu ├«n p├«ne, lancea ├«n p─âm├«nt. Fixez (Rar). V. refl. Intru fix├«ndu-m─â: alicele sÔÇÖa┼ş ├«nfipt ├«n lemn. M─â bag, p─âtrund, caut s─â fi┼ş ╚Öi e┼ş undeva: acest om se ├«nfige la toate banchetele. ÔÇô ├Än est a ├«nfinge, part. tot ├«nfipt, ─şar pin nord ╚Öi ├«nfins. ÔÇô Vech─ş ╚Öi ├«nfise ├«ld. ├«nfipse.
├«nf├şpt, -─â adj. (d. ├«nfig). Fig. ╚Üeap─ân ╚Öi gata de ceart─â: o ╚Ťop├«rlanc─â ├«nfipt─â.
înfipt adj. v. ÎNDRĂZNEȚ.
├«nfipt, -─â, ├«nfip╚Ťi, -te s. m., s. f., adj. v. ├«nfig─âre╚Ť

înfipta dex online | sinonim

înfipta definitie

Intrare: înfipt
înfipt adjectiv
Intrare: înfipta
înfipta