Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru ├«nfiorare

├ÄNFIOR├ü, ├«nfi├│r, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. A face ca cineva s─â fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) ├«nfrico╚Öa. 2. A suferi sau a face pe cineva s─â sufere o impresie ad├ónc─â, a (se) p─âtrunde de un sentiment ad├ónc; a (se) emo╚Ťiona, a (se) tulbura. 3. A (se) mi╚Öca u╚Öor. [Pr.: -fi-o-. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: ├«nfior├ęz] ÔÇô ├Än + fior.
├ÄNFIOR├üRE, ├«nfior─âri, s. f. Faptul de a (se) ├«nfiora; fric─â, spaim─â; nelini╚Öte, tulburare, emo╚Ťie. [Pr.: -fi-o-] ÔÇô V. ├«nfiora.
├ÄNFIOR├ü, ├«nfi├│r, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. A face ca cineva s─â fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) ├«nfrico╚Öa. 2. A suferi sau a face pe cineva s─â sufere o impresie ad├ónc─â, a (se) p─âtrunde de un sentiment ad├ónc; a (se) emo╚Ťiona, a (se) tulbura. 3. A (se) mi╚Öca u╚Öor. [Pr.: -fi-o-. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: ├«nfior├ęz] ÔÇô ├Än + fior.
├ÄNFIOR├üRE, ├«nfior─âri, s. f. Faptul de a (se) ├«nfiora; fric─â, spaim─â; nelini╚Öte, tulburare, emo╚Ťie. [Pr.: -fi-o-] ÔÇô V. ├«nfiora.
├ÄNFIOR├ü, ├«nfiorez ╚Öi ├«nfi├│r, vb. I. 1. Tranz. A face ca cineva s─â fie cuprins de fiori (de fric─â, de groaz─â), a b─âga ├«n fiori; a speria, a ├«nfrico╚Öa. El se v─âzu puternic, pe-un arm─âsar c─âlare, ├Änfior├«nd cu spada-i popoare numeroase. ALECSANDRI, P. A. 137. Vaietele... poporului... ├«l ├«nfiorar─â de fric─â. B─éLCESCU, O. II 62. ÔŚŐ Fig. Furia poporului era s─âlbatic─â, strig─âtele de ┬źmoarte uciga╚Öilor┬╗ ├«nfiorau uli╚Ťele. CAMIL PETRESCU, O. II 477. Prin papura verde, prin ╚Ťipirigul ├«nflorit, strig─âtul p─âs─ârilor de balt─â ├«nfiora zarea. DUN─éREANU, CH. 210. ÔŚŐ Refl. Alei! oameni buni, zise cucoana ├«nfior├«ndu-se. CREANG─é, P. 330. Iubirea de mo╚Öie e un zid, Care nu se-nfioreaz├ó de-a ta spaim─â, Bainzid! EMINESCU, O. I 147. Otrav─â! strig─â ea ├«nfior├«ndu-se. NEGRUZZI, S. I 162. 2. Refl. Fig. A suferi o impresie puternic─â, a se p─âtrunde de un sentiment ad├«nc; a se tulbura, a se emo╚Ťiona. M-am ├«nfiorat de mul╚Ť─âmire. SADOVEANU, N. F. 173. Se ├«nfiorau uneori, privind ├«n apa limpede ca ├«ntr-o oglind─â fermecat─â. BART, E. 167. ÔŚŐ (Personificat) Codrii se ├«nfioreaz─â de at├«ta frumuse╚Ťe. EMINESCU, O. I 142. ÔŚŐ Tranz. Primir─â vestea cea bun─â cu sufletele ├«nfiorate de bucurie. SADOVEANU, O. VII 113. O ╚Öoapt─â prinde s─â-nfioare Umila ta singur─âtate. TOP├ÄRCEANU, B. 65. 3. Tranz. A face s─â se mi╚Öte u╚Öor, s─â tremure. V├«ntul nop╚Ťii ├«nfioar─â Cetin─â ╚Öi cetioar─â. DE╚śLIU, M. 61. ├Änfiorate de v├«nt, umezite, pletele sale lucir─â ├«n noapte argintiu, parc─â pudrate de o pulbere de lumin─â. MIHALE, O. 365. Adierile ├«nfioar─â frunzele abia sim╚Ťite. C. PETRESCU, S. 17. ÔŚŐ Fig. ╚śi gemet ├«nfioar─â firea, Prelung ╚Öi greu ca o furtun─â. GOGA, P. 25. ÔŚŐ Refl. Str─âlucirea dimine╚Ťii se st├«nsese ╚Öi luciul se ├«nfiora tot mai prelung. SADOVEANU, N. F. 101. Avea uneori tres─âriri mici ╚Öi i se ├«nfiorau n─ârile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 129. ÔŚŐ (Poetic) Pe ferestre se ├«nfiora argintul luceaf─ârului de ziu─â. CAMILAR, TEM. 144. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fi-o-.
├ÄNFIOR├üRE, ├«nfior─âri, s. f. Faptul de a (se) ├«nfiora. 1. Fric─â, spaim─â, groaz─â. Eu de crud am ie╚Öit la r─âzboaie; p├«n─â ast─âzi ins─â n-am sim╚Ťit ├«nfiorarea mor╚Ťii. SADOVEANU, O. VII 20. Atunci o ├«nfiorare cuprinde pe fiul craiului. CREANG─é, P. 192. V├«ntul ╚Öuier─â prin hornuri r─âsp├«ndind ├«nfiorare. ALECSANDRI, P. A. 112. Cine, cu ├«nfiorare, nu-╚Öi aduce aminte de ei? NEGRUZZI, S. I 202. 2. Fig. Nelini╚Öte, tulburare, neast├«mp─âr. ├Änfiorarea vie╚Ťii m─ârunte se strecura prin marginea aceasta de p─âdure, ca-n orice diminea╚Ť─â de var─â. SADOVEANU, O. III 356. Unelte casnice de pace ╚Öi arme ruginite de r─âzboi istoriseau ╚Öi ele cu o tainic─â ├«nfiorare despre ace╚Öti oameni care nu mai s├«nt. C. PETRESCU, R. DR. 42. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fi-o-.
înfiorá (a ~) (-fi-o-) vb., ind. prez. 3 înfioáră
înfioráre (-fi-o-) s. f., g.-d. art. înfiorắrii; pl. înfiorắri
├«nfior├í vb. (sil. -fi-o-), ind. prez. 1 sg. ├«nfior├ęz/├«nfi├│r, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfio├ír─â
înfioráre s. f. (sil. -fi-o-), g.-d. art. înfiorării; pl. înfiorări
ÎNFIORÁ vb. 1. îngrozi. 2. tremura. 3. v. tresălta. 4. a fremăta, a palpita, a tremura. (Nările îi zvâcneau și i se ~.)
ÎNFIORÁRE s. 1. v. groază. 2. v. fior. 3. v. freamăt.
A ÎNFIORÁ înfiór tranz. A face să se înfioare; a umple de fiori; a înspăimânta. [Sil. -fi-o-] /în + fior
A SE ├ÄNFIOR├ü m─â ├«nfi├│r intranz. 1) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se ├«nsp─âim├ónta. 2) (despre corp sau p─âr╚Ťi ale lui) A se contracta involuntar sub ac╚Ťiunea unei tensiuni nervoase; a se ├«ncr├óncena; a se ├«ncre╚Ťi. 3) fig. (despre frunze, iarb─â, ap─â) A tremura u╚Öor. /├«n + fior
├«nfior├á v. 1. a da fiori, a ├«nfrico╚Öa tare; 2. a sim╚Ťi fiori, a tremura de fric─â; 3. fig. mintea mi se ├«nfioar─â AL.
├«nfiorare f. fior de spaim─â, groaz─â: poporul cu ÔÇÖnfiorare la el se uita AL.
├«nfi├│r ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. fior). Fac s─â simt─â fior─ş: furia m─âri─ş ├«l ├«nfiora. V. refl. Simt fior─ş, m─â umplu de mare groaz─â: mÔÇÖam ├«nfiorat de ad├«ncimea pr─âp─âstii─ş. Fig. Rar. ├Äncre╚Ťesc o suprafa╚Ť─â lin─â: pluta (undi╚Ťe─ş) tremur─â ╚Öi ├«nfioar─â apa (Sadov. VR. 1920, 9, 365), apa se ├«nfioar─â.
├«nfior├íre f., pl. ─âr─ş. Mare groaz─â: m─â uit cu ├«nfiorare.
├ÄNFIORA vb. 1. a se cutremura, a se ├«ncr├«ncena, a se ├«nfrico╚Öa, a se ├«ngrozi, a se ├«nsp─âim├«nta, a tremura, a se zgudui, (├«nv. ╚Öi pop.) a se sp─âim├«nta, (├«nv. ╚Öi reg.) a se sp─âima, (reg.) a se ├«nfrica, a se sc├«rbi, (├«nv.) a se mira, (├«nv., ├«n Mold.) a se o╚Ť─âr├«, (reg. fig.) a se te╚Öi, (├«nv. fig.) a se ├«ncre╚Ťi. (S-a ~ la auzul acestei ve╚Öti.) 2. a se cutremura, a se scutura, a tremura, a tres─âri. (Calul se ~ din tot corpul.) 3. a frem─âta, a palpita, a tres─âlta, a tres─âri, a vibra. (Se ~ de emo╚Ťie.) 4. a frem─âta, a palpita, a tremura. (N─ârile ├«i zv├«cneau ╚Öi i se ~.)
├ÄNFIORARE s. 1. groaz─â, ├«ncr├«ncenare, ├«nfrico╚Öare, ├«ngrozire, ├«nsp─âim├«ntare, oroare, spaim─â, teroare, (├«nv. ╚Öi pop.) o╚Ť─âr├«re, (├«nv. ╚Öi reg.) sc├«rb─â, (reg.) ├«nfricare, p─âlitur─â, (├«nv.) sp─âim├«ntare, sp─âim├«nt─âtur─â, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribil─â.) 2. fior, (fig.) cutremur. (~ de groaz─â.) 3. fior, fream─ât. (O ~ trece prin mul╚Ťime.)

înfiorare dex online | sinonim

înfiorare definitie

Intrare: înfiora (înfior)
înfiora înfior verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -fi-o-
Intrare: înfiorare
înfiorare substantiv feminin
  • silabisire: -fi-o-
Intrare: înfiora (înfiorez)
înfiora înfiorez verb grupa I conjugarea a II-a