ÎNFIOLÁ, înfiolez, vb. I. Tranz. A închide într-o fiolă o substanță medicamentoasă. [Pr.: -fi-o-] – În + fiolă.

ÎNFIOLÁRE, înfiolări, s. f. Acțiunea de a înfiola. [Pr.: -fi-o-] – V. înfiola.

ÎNFIOLÁ, înfiolez, vb. I. Tranz. A închide într-o fiolă o substanță medicamentoasă. [Pr.: -fi-o-] – În + fiolă.

ÎNFIOLÁRE, înfiolări, s. f. Acțiunea de a înfiola. [Pr.: -fi-o-] – V. înfiola.

înfiolá (a ~) (-fi-o-) vb., ind. prez. 3 înfioleáză

înfioláre (-fi-o-) s. f., g.-d. art. înfiolắrii; pl. înfiolắri

înfiolá vb. (sil. -fi-o-), ind. prez. 1 sg. înfioléz, 3 sg. și pl. înfioleáză

înfioláre s. f. (sil. -fi-o-), g.-d. art. înfiolării; pl. înfiolări

ÎNFIOLÁ vb. I. tr. A introduce aer sau alte lichide în fiole. [Pron. -fi-o-, p.i. -lez, var. fiola vb. I. / < în + fiolă, cf. fr. enfioler].

ÎNFIOLÁRE s.f. Acțiunea de a înfiola și rezultatul ei. [< înfiola].

ÎNFIOLÁ vb. tr. a introduce un lichid medicamentos în fiole. (< fr. enfioler)

A ÎNFIOLÁ ~éz tranz. (o substanță medicamentoasă lichidă) A închide într-o fiolă. /în + fiolă