Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru ├«nfigere

├ÄNF├ŹGE, ├«nf├şg, vb. III. 1. Tranz. A face ca un obiect cu v├órf ascu╚Ťit s─â intre ad├ónc ├«n ceva; a ├«mpl├ónta, a v├ór├«. ÔŚŐ Expr. A ├«nfige m├óna sau m├óinile (├«n ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ÔÖŽ A ├«mpl├ónta ceva ├«ntr-un obiect ascu╚Ťit. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se apuca de ceva (f─âr─â dreptul sau priceperea necesar─â), a intra sau a se amesteca undeva cu obr─âznicie. [Perf. s. ├«nfipsei, part. ├«nfipt] ÔÇô Lat. infigere.
├ÄNF├ŹGERE, ├«nfigeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfige; ├«mpl├óntare. ÔÇô V. ├«nfige.
├ÄNF├ŹGE, ├«nf├şg, vb. III. 1. Tranz. A face ca un obiect cu v├órf ascu╚Ťit s─â intre ad├ónc ├«n ceva; a ├«mpl├ónta, a v├ór├«. ÔŚŐ Expr. A ├«nfige m├óna sau m├óinile (├«n ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ÔÖŽ A ├«mpl├ónta ceva ├«ntr-un obiect ascu╚Ťit. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se apuca de ceva (f─âr─â dreptul sau priceperea necesar─â), a intra sau a se amesteca undeva cu obr─âznicie. [Perf. s. ├«nfipsei, part. ├«nfipt] ÔÇô Lat. infigere.
├ÄNF├ŹGERE, ├«nfigeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfige; ├«mpl├óntare. ÔÇô V. ├«nfige.
├ÄNF├ŹGE, ├«nf├şg, vb. III. 1. Tranz. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬ź├«n┬╗; cu privire la lucruri care au v├«rf sau muchie ascu╚Ťit─â) A face s─â intre ad├«nc (spre a r─âm├«ne fixat); a ├«mpl├«nta, a v├«r├«, a b─âga. S─â punem m├«na... spuse Frunz─â, ├«nfig├«nd cel d├«nt├«i hirle╚Ťul ├«n p─âm├«nt, arunc├«nd brazda ├«n sp─ârtur─â. CAMILAR, TEM. 39. Lupul ├«nfigea ghearele ├«ntr-├«nsa. ISPIRESCU, L. 14. ├Änfipse ambii pinteni ├«n coastele arm─âsarului. NEGRUZZI, S. I 42. ÔŚŐ Fig. Trosneau lemnele uscate din preajma casei, v├«ntul ╚Öopotea, izbea vreo crengu╚Ť─â de sc├«ndurile b─âtute la fereastr─â ╚Öi printre care v├«ntul ├«nfigea degete reci. DUMITRIU, N. 132. ÔŚŐ Refl. Peste um─ârul primarului, privind c─âtre malul cel─âlalt, Ilina a v─âzut o sum─â de t├«rn─âcoape ├«nfig├«ndu-se ├«n carnea digului. GALAN, Z. R. 93. Cincizeci de pluguri se-nfipser─â cu l─âcomie ├«n p─âm├«nt. CAMILAR, TEM. 87. (Fig.) Din cote╚Ťul g─âinilor, coco╚Öul slobozi un cucurigu ascu╚Ťit, care se ├«nfipse zb├«rn├«ind ├«n urechile lui Boro╚Ö. V. ROM. februarie 1952, 139. Ca un uria╚Ö ban retezat, soarele se ├«nfige ├«n dunga neagr─â ╚Öi dreapt─â a orizontului. C. PETRESCU, S. 42. Soarele s-a ├«nfipt ├«n cre╚Ötetul cerului ╚Öi de acolo dogore╚Öte v─âzduhul. G├ÄRLEANU, L. 39. ÔŚŐ Expr. A ├«nfige m├«na sau m├«inile (├«n ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ├Äi ├«nfige o m├«n─â-n p─âr. CARAGIALE, O. III 55. (Refl.) O m├«n─â neagr─â, urie╚Ö─â, i se ├«nfipse ├«n g├«t str├«ng├«ndu-l. MIRONESCU, S. A. 104. A ├«nfige ochii = a se uita fix, a privi ╚Ťint─â. ╚śoimaru t─âcu ╚Öi-╚Öi ├«nfipse ochii ├«nv─âp─âia╚Ťi ├«n privirile ei dulci. SADOVEANU, O. VII 54. Omul ├«╚Öi ├«nfipse o clip─â ochii ├«n ochii mei ╚Öi, ├«ntorc├«nd repede capul, se ├«mpotrivi. C. PETRESCU, S. 171. (├Änvechit) A ├«nfige tab─âra = a se instala undeva cu corturile. Mihai... ├«╚Öi ├«nfipse tab─âra ├«n locul p─âr─âsit de du╚Öman. B─éLCESCU, O. II 49. (Popular) A ├«nfige parul = a pune piatra fundamental─â. ÔÖŽ A ├«mpl├«nta ceva ├«ntr-un obiect ascu╚Ťit. Dup─â ce a ucis mistre╚Ťul... ├«i ├«nfige c─âp─â╚Ť├«na ├«n copaciul sacru. ODOBESCU, S. III 75. Ducea, ├«nfipt ├«ntr-o suli╚Ť─â, s├«ngeratul cap al lui Andrei. B─éLCESCU, O. II 259. Unii zicea... S─â-l cufunde-n ap─â, Al╚Ťii s─â-l ├«nfig─â-n ╚Ťeap─â. ALECSANDRI, P. P. 136. ÔŚŐ Refl. Al╚Ťii-n spada noastr─â, n─âv─âlind, se-nfig. BOLINTINEANU, la TDRG. 2. Refl. Fig. (Despre oameni, de obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗) A se apuca de o munc─â cu ├«ndr─âzneal─â ╚Öi curaj; (peiorativ) a intra sau a se amesteca undeva cu obr─âznicie, f─âr─â dreptul sau priceperea necesar─â. Dormi╚Öi toat─â noaptea ╚Öi acum te ├«nfigi? PAS, Z. IV 28. S─â tip─âre╚Öti studiul... ╚Öi s─â te ├«nfigi la facultate. GALACTION, O. I 31. Se ├«nfipsese la munc─â temeinic─â. SANDU-ALDEA, U. P. 82. O hor─â... singurul joc la care se ├«nfig ╚Öi cei care nu ╚Ötiu juca. VLAHU╚Ü─é. O. A. III 108. La mult iar ca s─â c├«╚Ötige Niciodat─â nu s─â-nfige. PANN, P. V. II 153. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. ├«nfipsei, part. ├«nfipt.
├ÄNF├ŹGERE, ├«nfigeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfige; ├«mpl├«ntare, b─âgare.
├«nf├şge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nf├şg, 1 pl. ├«nf├şgem, perf. s. 1 sg. ├«nfips├ęi, 1 pl. ├«nf├şpser─âm; part. ├«nf├şpt
├«nf├şgere s. f., g.-d. art. ├«nf├şgerii; pl. ├«nf├şgeri
├«nf├şge vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nf├şg, perf. s. 1 sg. ├«nfips├ęi, 1 pl. ├«nf├şpser─âm; part. ├«nf├şpt
├«nf├şgere s. f., g.-d. art. ├«nf├şgerii; pl. ├«nf├şgeri
├ÄNF├ŹGE vb. 1. a b─âga, a ├«mpl├ónta, a v├ór├«, (rar) a implanta, (├«nv. ╚Öi reg.) a petrece. (A ~ cu╚Ťitul ├«n animal.) 2. a intra, a se ├«mpl├ónta, a p─âtrunde. (Glon╚Ťul i s-a ~ ad├ónc ├«n corp.) 3. v. trage.
├ÄNF├ŹGERE s. ├«mpl├óntare, v├ór├óre. (~ cu╚Ťitului ├«n animal.)
├«nf├şge (├«nf├şg, ├«nf├şpt), vb. ÔÇô 1. A ├«mpl├«nta, a v├«r├«. ÔÇô 2. A fixa. ÔÇô 3. A str─âpunge, a traversa. ÔÇô 4. (Refl.) A se amesteca, a se b─âga, a se interpune. ÔÇô Mr. (n)hig, hip╚Öu, (n)hipt─â, (n)hidzire. Lat. infß┐Ĺg─Ľre (Pu╚Öcariu 841; Candrea-Dens., 780; REW 4402; DAR), cf. it. (in)figere. Part. ├«nfipt (lat. *infictum, ├«n loc de infixum, prin analogie cu vb. ca dicere sau facere) a produs var. ├«nfipta, vb. (rar, Mold., a ├«nfige, a ├«mpl├«nta, a str─âpunge). ÔÇô Der. ├«nfipt, adj. (fixat, ├«mpl├«ntat; b─âg─âre╚Ť, neru╚Öinat); ├«nfig─âre╚Ť, adj. (b─âg─âcios, inoportun).
A ├ÄNF├ŹGE ├«nf├şg tranz. 1) (obiecte ascu╚Ťite la v├órf) A face s─â intre (ad├ónc) cu ascu╚Ťi╚Öul; a ├«mpl├ónta. ~ un ac. ~ un par ├«n p─âm├ónt. ÔŚŐ ~ ochii a privi ╚Ťint─â. 2) A face s─â intre ├«n ascu╚Ťi╚Öul a ceva. ~ carnea ├«n frigare. /<lat. infigere
A SE ├ÄNF├ŹGE m─â ├«nf├şg intranz. fig. (despre persoane) 1) A se av├ónta cu energie ╚Öi cu poft─â. ~ la sarmale. 2) A se b─âga ├«n mod obraznic; a se amesteca nepoftit. ~ ├«n discu╚Ťie. /<lat. infigere
├«nfige V. 1. a face s─â intre, s─â p─âtrunz─â; 2. a ├«mpl├ónta: ├«nfipse steagul biruin╚Ťei; 3. a fixa: Mihaiu ├«╚Öi ├«nfipse tab─âra ├«n locul p─âr─âsit de du╚Öman B─éLC. [Lat. INFIGERE].
├«nf├şg, -├şpt, a -e v. tr. (lat. figo ╚Öi infigo, -f├şgere, a ├«nfige; it. [in]figgere ╚Öi [in]figere. V. fiul─â, fix, afi╚Öez). Fac s─â intre ceva ascu╚Ťit ├«n ceva: a ├«nfige cu╚Ťitu ├«n p├«ne, lancea ├«n p─âm├«nt. Fixez (Rar). V. refl. Intru fix├«ndu-m─â: alicele sÔÇÖa┼ş ├«nfipt ├«n lemn. M─â bag, p─âtrund, caut s─â fi┼ş ╚Öi e┼ş undeva: acest om se ├«nfige la toate banchetele. ÔÇô ├Än est a ├«nfinge, part. tot ├«nfipt, ─şar pin nord ╚Öi ├«nfins. ÔÇô Vech─ş ╚Öi ├«nfise ├«ld. ├«nfipse.
├ÄNFIGE vb. 1. a b─âga, a ├«mpl├«nta, a v├«r├«, (rar) a implanta, (├«nv. ╚Öi reg.) a petrece. (A ~ cu╚Ťitul ├«n animal.) 2. a intra, a se ├«mpl├«nta, a p─âtrunde. (Glon╚Ťul i s-a ~ ad├«nc ├«n corp.) 3. a trage. (~ ├«n ╚Ťeap─â.)
├ÄNFIGERE s. ├«mpl├«ntare, v├«r├«re. (~ cu╚Ťitului ├«n animal.)
a i-o ├«nfige (cuiva) expr. (obs. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a avea contact sexual (cu cineva).
a se înfige la mâncare expr. a mânca cu lăcomie.
înfige, înfig v. r. 1. a se apuca de ceva fără a avea dreptul sau priceperea necesară. 2. a intra / a se amesteca undeva cu obrăznicie.

înfigere dex online | sinonim

înfigere definitie

Intrare: înfige
înfige verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
Intrare: înfigere
înfigere substantiv feminin