Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ├«nfierb├óntare

├ÄNFIERB├éNT├ü, ├«nfierbß║ąnt, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face fierbinte. ÔÖŽ Fig. A (se) aprinde de m├ónie. ÔÖŽ Refl. Fig. A se antrena ├«ntr-o ac╚Ťiune; a se ├«nfl─âc─âra. ÔÖŽ Tranz. Fig. A insufla av├ónt, pasiune. ÔÇô ├Än + fierbinte.
├ÄNFIERB├éNT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfierb├ónta; ├«nfierb├óntat1. ÔÇô V. ├«nfierb├ónta.
├ÄNFIERB├éNT├ü, ├«nfierbß║ąnt, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face fierbinte. ÔÖŽ Fig. A (se) aprinde de m├ónie. ÔÖŽ Refl. Fig. A se antrena ├«ntr-o ac╚Ťiune; a se ├«nfl─âc─âra. ÔÖŽ Tranz. Fig. A insufla av├ónt, pasiune. ÔÇô ├Än + fierbinte.
├ÄNFIERB├éNT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfierb├ónta; ├«nfierb├óntat1. ÔÇô V. ├«nfierb├ónta.
├ÄNFIERB├ÄNT├ü, ├«nfierb├«╠ünt, vb. I. Tranz. 1. A face s─â devin─â fierbinte (expun├«nd ac╚Ťiunii focului). ├Änfierb├«nt ap─â. Ôľş Dup─â aceea au ├«nfierb├«ntat un cuptori de fier. SBIERA, P. 33. Infierb├«nt├«nd o sul─â ├«n foc. ╚śEZ. V 131. ÔŚŐ Fig. Vinul de Catrania ├«nfierb├«ntase atmosfera camerei obscure. BART, E. 195. ÔŚŐ Refl. Numai p├«n─â se ├«nfierb├«nt─â scoate fum soba. STANCU, D. 310. (Refl. pas.) Gura unui cuptiora╚Ö... ├«n care negre╚Öit se ├«nfierb├«ntau uneltele schingiuirilor. NEGRUZZI, S. I 311. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A irita, a agita, a aprinde. Nevoile mai sucesc mintea multora ╚Öi-i ├«nfierb├«nt─â c├«nd nici cu g├«ndul n-ai g├«ndi. REBREANU, R. II 97. ÔŚŐ Refl. Capetele ├«ncepuser─â a se ├«nfierb├«nta, vinul ├«╚Öi f─âcea lucrarea. NEGRUZZI, S. I 151. 3. A insufla av├«nt, a da ├«ndemn la lucru; a a╚Ť├«╚Ťa, a ├«mboldi. Calul ├«╚Öi ├«nfierb├«nta ╚ś-un r─âpez voinic ├«i da. Calul r├«ndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. ÔÖŽ Refl. (Despre persoane) A se antrena la o ac╚Ťiune s─âv├«r╚Öind-o cu mult─â ├«nsufle╚Ťire; a se aprinde, a se anima. S-a ├«nfierb├«ntat la joc.
├ÄNFIERB├ÄNT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfierb├«nta.
├«nfierb├ónt├í (a ~) (-fier-) vb., ind. prez. 1 sg. ├«nfierbß║ąnt, 2 sg. ├«nfierbß║ąn╚Ťi, 3 ├«nfierbß║ąnt─â; conj. prez. 3 s─â ├«nfierbß║ąnte
înfierbântáre (-fie-) s. f., g.-d. art. înfierbântắrii
├«nfierb├ónt├í vb. (sil. -fier-), ind. prez. 1 sg. ├«nfierb├ónt, 2 sg. ├«nfierb├ón╚Ťi, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfierb├ónt─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfierb├ónte
înfierbântáre s. f. (sil. -fier-), g.-d. art. înfierbântării
ÎNFIERBÂNTÁ vb. 1. (rar) a (se) înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. v. încinge. 3. a încinge, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. v. coace. 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pământul.)
ÎNFIERBÂNTÁ vb. v. antrena.
ÎNFIERBÂNTÁRE s. v. încingere.
A (se) ├«nfierb├ónta Ôëá a (se) r─âcori, a se r─âci
A ├«nfierb├ónta Ôëá a r─âci
A ÎNFIERBÂNTÁ înfierbânt tranz. A face să se înfierbânte. /în + fierbinte
A SE ÎNFIERBÂNTÁ mă înfierbânt intranz. 1) A căpăta o temperatură (mai) mare; a deveni fierbinte. Plita s-a ~t. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfoca; a se întărâta. ~ la joc. /în + fierbinte
înfierbântà v. 1. a face fierbinte, a încălzi tare; 2. fig. a se mânia foarte.
├«nf─şerb├«╠ünt, V. ├«nferb├«nt.
înfierbînta vb. v. ANTRENA.
ÎNFIERBÎNTA vb. 1. (rar) a înfoca. (A ~ plita de la sobă.) 2. a arde, a încălzi, a încinge. (A ~ cuptorul pentru pîine.) 3. a încinge, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 4. a se coace, a se încinge. (S-a ~ stînd lîngă sobă.) 5. a dogori, a încinge, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pămîntul.)
ÎNFIERBÎNTARE s. încingere. (~ plitei.)

înfierbântare dex online | sinonim

înfierbântare definitie

Intrare: înfierbânta
înfierbânta verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -fier-
Intrare: înfierbântare
înfierbântare substantiv feminin
  • silabisire: -fier-