Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru ├«nfierat

├ÄNFIER├ü, ├«nfierez, vb. I. Tranz. 1. A ├«nsemna un animal cu ajutorul fierului ├«nro╚Öit. 2. Fig. A condamna cu toat─â severitatea, a os├óndi ├«n public; a stigmatiza. ÔÇô ├Än + fier.
├ÄNFIER├üT1 s. n. ├Änfierare. ÔÇô V. ├«nfiera.
├ÄNFIER├üT2, -─é, ├«nfiera╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre animale) ├Änsemnat cu fierul ro╚Öu; (despre semne) aplicat cu fierul ro╚Öu. 2. Fig. Os├óndit ├«n public; stigmatizat. 3. (Pop.) ├Ämbr─âcat ├«n fier; ferecat. ÔÇô V. ├«nfiera.
├ÄNFIER├ü, ├«nfierez, vb. I. Tranz. 1. A ├«nsemna un animal cu ajutorul fierului ├«nro╚Öit. 2. Fig. A condamna cu toat─â severitatea, a os├óndi ├«n public; a stigmatiza. ÔÇô ├Än + fier.
├ÄNFIER├üT1 s. n. ├Änfierare. ÔÇô V. ├«nfiera.
├ÄNFIER├üT2, -─é, ├«nfiera╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre animale) ├Änsemnat cu fierul ro╚Öu; (despre semne) aplicat cu fierul ro╚Öu. 2. Fig. Os├óndit ├«n public; stigmatizat. 3. (Pop.) ├Ämbr─âcat ├«n fier; ferecat. ÔÇô V. ├«nfiera.
├ÄNFIER├ü1, ├«nfierez, vb. I. Tranz. 1. A aplica pe corpul unui animal un fier ├«nro╚Öit ├«n foc, pentru a-i face un semn distinctiv. (Refl. pas.) Dup─â dou─â luni de la na╚Öterea m├«nzului se ├«nfiereaz─â... la ╚Öold. I. IONESCU, D. 534. ÔŚŐ (Cu privire la oameni, ├«n special la sclavi) S─â faci a╚Öa ca cei doi cumna╚Ťi ai mei s─â nemereasc─â la castel ╚Öi, ├«n schimbul laptelui de mistre╚Ťe, s─â primeasc─â s─â-mi fie robi ╚Öi s─â-i ├«nfierez. VISSARION, B. 66. Ea-l chem─â la sine ╚Öi, cu un fier ce l-a fost ars ├«n foc, ├«l ├«nfier─â la m├«na dreapt─â. RETEGANUL, P. IV 37. 2. Fig. A condamna cu toat─â severitatea, a os├«ndi ├«n public, a stigmatiza, a ve╚Öteji. [B─âlcescu] a ├«nfierat cu putere pe boierii cosmopoli╚Ťi, f─âr─â patrie, turci╚Ťi ╚Öi fran╚Ťuzi╚Ťi, dup─â cum le dictau interesele. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2540. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fie-.
├ÄNFIER├ü2, pers. 3 ├«nfiereaz─â, vb. I. Intranz. (Regional, despre barb─â ╚Öi despre must─â╚Ťi) A ├«ncepe s─â creasc─â; a se ivi, a miji. Era un fecior cu musta╚Ťa abia infier├«ndu-i. SADOVEANU, O. L. 94. ├Äntorcea un z├«mbet frumos ca de fat─â ╚Öi abia ├«ncepea s─â-i ├«nfiereze must─âcioara. id. B. 58. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fie-.
├ÄNFIER├üT1 s. n. ├Änfierare. ├Änfieratul vitelor. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fie-.
├ÄNFIER├üT 2, -─é, ├«nfiera╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre animale) ├Änsemnat cu fierul ├«nro╚Öit ├«n foc; p. ext. (despre semne) aplicat cu fierul ro╚Öu. Aho, aho! Plugul bade cu 12 boi, Boi bourei, ├Än coad─â cud─âlbei, ├Än frunte ╚Ťinta╚Ťi, ├Än coarne-nfiera╚Ťi. TEODORESCU, P. P. 143. ÔŚŐ Fig. Pata f─ârdelegii ├«n fruntea-mi ├«nfierat─â. ALECSANDRI, P. A. 172. 2. Fig. Os├«ndit ├«n public, dezaprobat, stigmatizat. 3. ├Ämbr─âcat ├«n fier, ferecat. Car nou, bine ferecat, Plug ales ╚Öi ├«nfierat. SEVASTOS, N. 291. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fie-.
înfierá (a ~) (-fie-) vb., ind. prez. 3 înfiereáză
înfierát (-fie-) s. n.
├«nfier├í vb. (sil. -fie-), ind. prez. 1 sg. ├«nfier├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfiere├íz─â
înfierát s. n. (sil. -fie-)
ÎNFIERÁ vb. 1. (reg.) a săgni, (înv.) a pecetlui, a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. v. stigmatiza. 3. v. dezaproba.
ÎNFIERÁT s. v. înfierare, stigmatizare.
ÎNFIERÁT adj. stigmatizat, (înv.) pecetluit. (Un condamnat ~.)
ÎNFIERÁT adj. v. ferecat, șinuit.
A ├ÄNFIER├ü ~├ęz tranz. 1) (animale) A ├«nsemna cu un fier ro╚Öu; a marca printr-o danga; a d─âng─âlui. ~ un m├ónz. 2) fig. (persoane, fapte etc.) A condamna ├«n mod public; a os├óndi; a stigmatiza; a blama. /├«n + fier
├ÄNFIER├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A ├ÄNFIERA. 2) pop. rar Care este acoperit cu fier; ferecat. /v. a ├«nfiera
├«nfier├í pers. 3 sg. ├«nfier├ęaz─â, vb. I (reg., ├«nv.) 1. (despre p─âr, must─â╚Ťi) a ├«ncepe s─â creasc─â, a da, a miji. 2. (despre oala pus─â la foc) a da ├«n fiert (c├ónd se ridic─â bulbucii la suprafa╚Ťa apei).
înfierát, înfierátă, adj. (pop., în sintagma) cale înfierată = cale ferată.
înfierà v. a însemna cu un fier ars: a înfiera un cal; 2. fig. a defăima, a dezonora.
├«nfer├ęz (est) ╚Öi ├«nf─şer├ęz (vest) v. tr. (d. fer, f─şer). Stampilez cu feru ├«nro╚Öit ├«n foc, pun danga┼şa. Fig. Stigmatizez, aplic stampila infamii─ş. V. ╚Öi ├«nfir.
├«nf─şer├ęz, V. ├«nferez.
├«nf├şr ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (d. fir. V. r─âsfir). Cos prost. Ornez o ha─şn─â cu fir. V. intr. ├Äncep a ap─ârea (c├«te un fir), mijesc: musta╚Ťa ├«─ş ├«nfira. ÔÇô ├Än nord (ca v. intr.) ╚Öi a ├«nfera, ├«nf─şera, pop. ├«nhera, (pin confuziune cu a ├«nfiera d. f─şer).
├ÄNFIERA vb. 1. (reg.) a s─âgni, (├«nv.) a pecetlui, a semna. (A ~ un animal domestic.) 2. a stigmatiza, (├«nv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamna╚Ťii.) 3. a blama, a condamna, a dezaproba, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sanc╚Ťiona, (pop.) a os├«ndi, (├«nv.) a mustra, a protesta, (fig.) a ve╚Öteji. (Opinia public─â a ~ gestul lui necugetat.)
înfierat s. v. ÎNFIERARE. STIGMATIZARE.
ÎNFIERAT adj. stigmatizat, (înv.) pecetluit. (Un condamnat ~.)
├«nfierat adj. v. FERECAT. ╚śINUIT.

înfierat dex online | sinonim

înfierat definitie

Intrare: înfierat (adj.)
înfierat 1 adj. adjectiv
  • silabisire: ├«n-fie-rat
Intrare: înfiera
înfiera verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fie-
Intrare: înfierat (s.n.)
înfierat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: ├«n-fie-rat