Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru ├«nfiat

├ÄNFI├ü, ├«nfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] ÔÇô ├Än + fiu.
├ÄNFI├üT, -─é, ├«nfia╚Ťi, -te, adj. Care devine fiu sau fiic─â prin ├«nfiere. [Pr.: -fi-at] ÔÇô V. ├«nfia.
├ÄNFI├ü, ├«nfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] ÔÇô ├Än + fiu.
├ÄNFI├üT, -─é, ├«nfia╚Ťi, -te, adj. Care devine fiu sau fiic─â prin ├«nfiere. [Pr.: -fi-at] ÔÇô V. ├«nfia.
├ÄNFI├ü, ├«nfiez, vb. I. Tranz. A adopta (un copil), a lua de suflet. Era ├«nfiat─â de el. CAMIL PETRESCU, O. II 158. ├Ämi propun s─â iau cu mine ├«n Europa... pe arabul acest mic. ÔÇô Vrei poate s─â-l ├«nfiezi? ALECSANDRI, O. P. 349. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fi-a.
├ÄNFI├üT, -─é, ├«nfia╚Ťi, -te, adj. (Despre un copil) Adoptat. Copil ├«nfiat. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fi-at.
├«nfi├í (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 ├«nfi├íz─â, 1 pl. ├«nfi├ęm (-fi-em); conj. prez. 3 s─â ├«nfi├ęze; ger. ├«nfi├şnd (-fi-ind)
├«nfi├í vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. ├«nfi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfi├íz─â, 1 pl. ├«nfi├ęm (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfi├ęze; ger. ├«nfi├şnd (sil. -fi-ind)
ÎNFIÁ vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)
ÎNFIÁT adj. (JUR.) adoptiv. (Copil ~.)
A ├ÄNFI├ü ~├ęz tranz. (copii) A primi ├«n familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /├«n + fiu
înfià v. a lua drept fiu, a adopta de fiu.
├«nfi├ęz v. tr. (d. fi┼ş). Adopt ca fi┼ş, ─şa┼ş de suflet.
ÎNFIA vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)[1]
ÎNFIAT adj. (JUR.) adoptiv. (Copil ~.)
înfia, înfiez v. t. a aresta.

înfiat dex online | sinonim

înfiat definitie

Intrare: înfiat
înfiat adjectiv
Intrare: înfia
înfia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fi-a