Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru ├«nfeudare

├ÄNFEUD├ü, ├«nfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ÔÖŽ Refl. A se subordona ├«ntru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] ÔÇô Din fr. inf├ęoder, lat. infeodare.
├ÄNFEUD├üRE, ├«nfeud─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfeuda ╚Öi rezultatul ei; supunere, robire. [Pr.: -fe-u-] ÔÇô V. ├«nfeuda.
├ÄNFEUD├ü, ├«nfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ÔÖŽ Refl. A se subordona ├«ntru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] ÔÇô Din fr. inf├ęoder, lat. infeodare.
├ÄNFEUD├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfeuda ╚Öi rezultatul ei; supunere, robire. [Pr.: -fe-u-] ÔÇô V. ├«nfeuda.
├ÄNFEUD├ü, ├«nfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a subjuga, a ├«nrobi, a ├«nc─âtu╚Öa. ÔÖŽ Refl. (Construit cu dativul) A se integra cu totul ├«ntr-o activitate d─âun─âtoare, a recunoa╚Öte o suprema╚Ťie, a se l─âsa subjugat, a-╚Öi pierde libertatea de ac╚Ťiune. Du╚Ömanul de clas─â... s-a ├«nfeudat din ce ├«n ce mai complet serviciilor secrete str─âine. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 11/1. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fe-u-.
├ÄNFEUD├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfeuda ╚Öi rezultatul ei; supunere, subjugare, ├«nrobire, ├«nc─âtu╚Öare. Politica de ├«nfeudare a ╚Ť─ârii trusturilor imperialiste, ╚Öi de preg─âtire a r─âzboiului antisovietic a provocat grele suferin╚Ťe maselor populare din ╚Ťara noastr─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2586. ÔÇô Pronun╚Ťat: -fe-u-.
înfeudá (a ~) (-fe-u-) vb., ind. prez. 3 înfeudeáză
înfeudáre (-fe-u-) s. f., g.-d. art. înfeudắrii; pl. înfeudắri
├«nfeud├í vb. (sil. -fe-u-), ind. prez. 1 sg. ├«nfeud├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nfeude├íz─â
înfeudáre s. f. (sil. -fe-u-), g.-d. art. înfeudării; pl. înfeudări
ÎNFEUDÁ vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune.
ÎNFEUDÁRE s. v. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, supunere.
├ÄNFEUD├ü vb. I. tr. (Ist.) A da cuiva un bun ca feud─â. ÔÖŽ tr., refl. A (se) supune, a (se) robi. [Pron. -fe-u-. / cf. fr. inf├ęoder].
├ÄNFEUD├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nfeuda ╚Öi rezultatul ei; supunere, robie. [< ├«nfeuda].
├ÄNFEUD├ü vb. I. tr. a da cuiva un bun ca feud─â. II. tr., refl. a (se) ├«nrobi. (< fr. inf├ęoder, lat. infeodare)
A ├ÄNFEUD├ü ~├ęz tranz. (popoare, ╚Ť─âri, teritorii) A lua ├«n st─âp├ónire; a face s─â piard─â independen╚Ťa; a supune; a ├«nrobi. /<fr. inf├ęoder, lat. infeodare
A SE ├ÄNFEUD├ü ~├ęz intranz. A se pune ├«n dependen╚Ť─â total─â fa╚Ť─â de cineva, pierz├óndu-╚Öi libertatea de ac╚Ťiune; a se supune. /<fr. inf├ęoder, lat. infeodare
*infeud├ęz v. tr. (fr. inf├ęoder, it. infeudare. V. feud, feudal). Da┼ş o mo╚Öie ca s─â fie ╚Ťinut─â ca feud. V. refl. M─â da┼ş ├«n ├«ntregime: a te infeuda unu─ş partid.
înfeuda vb. v. ASERVI. ÎNROBI. ROBI. SUBJUGA. SUPUNE.
înfeudare s. v. ASERVIRE. ÎNROBIRE. ROBIE. ROBIRE. SUBJUGARE. SUPUNERE.

înfeudare dex online | sinonim

înfeudare definitie

Intrare: înfeuda
înfeuda verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fe-u-
Intrare: înfeudare
înfeudare substantiv feminin
  • silabisire: -fe-u-