Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru înfărtățire

înfărtățí, înfărtățésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se face frate de cruce cu cineva, a se face fârtat cu cineva.
înfărtățíre s.f. (reg., înv.) înfrățire, înfărtăție.

înfărtățire dex online | sinonim

înfărtățire definitie

Intrare: înfărtăți
înfărtăți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înfărtățire
înfărtățire