18 definiții pentru înfățare
ÎNFĂȚÁ, înfắț,
vb. I.
Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊
Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. –
În +
față. ÎNFĂȚÁRE s. f. Faptul de a înfăța. –
V. înfăța. ÎNFĂȚÁ, înfắț,
vb. I.
Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊
Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. –
În +
față. ÎNFĂȚÁRE s. f. Faptul de a înfăța. –
V. înfăța. ÎNFĂȚÁ, înfắț,
vb. I.
Tranz. (Cu privire la plăpumi, perne, așternut) A îmbrăca cu rufărie (curată). (Cu pronunțare regională) La căpătîi, un cultuc înfațat cu cit, ale cărui flori albastre sau roșii de-abia mai mijeau. HOGAȘ, M. N. 137.
înfățá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. înfắț, 2
sg. înféți, 3 înfáță;
conj. prez. 3 să înféțe
înfățáre s. f.,
g.-d. art. înfățắrii
înfățá vb., ind. prez. 1 sg. înfăț, 2 sg. înféți, 3 sg. și pl. înfáță; conj. prez. 3 sg. și pl. înféțe înfățáre s. f., g.-d. art. înfățării ÎNFĂȚÁ vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.) ÎNFĂȚÁRE s. îmbrăcare. (~ unei perne.) A ÎNFĂȚÁ înfăț tranz. (perne, plapume, așternuturi) A îmbrăca cu fețe curate. /în + față înfățà v. a primeni (fețele de perină).
înfắț, a
-á v. tr. (d. față. – Se conjugă ca învăț. V.
răsfăț). Pun saŭ schimb fața uneĭ perne saŭ uneĭ plapome.
ÎNFĂȚA vb. a îmbrăca. (A ~ o pernă.) ÎNFĂȚARE s. îmbrăcare. (~ unei perne.) înfățare dex online | sinonim
înfățare definitie
Intrare: înfăța
înfăța verb grupa I conjugarea I
Intrare: înfățare
înfățare substantiv feminin