Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru înfășurător

ÎNFĂȘURĂTÓR, -OÁRE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. ♦ (Substantivat, n.) Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. ♦ (Substantivat, f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. – Înfășura + suf. -ător.
ÎNFĂȘURĂTÓR, -OÁRE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. ♦ (Substantivat, n.) Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. ♦ (Substantivat, f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. – Înfășura + suf. -ător.
ÎNFĂȘURĂTÓR1, înfășurătoare, s. n. Cilindru pe care se înfășoară hîrtia în suluri, la ieșirea din mașina de fabricat.
ÎNFĂȘURĂTÓR2, -OÁRE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. (Fig.) Magia înfășurătoare Coprinde în a ei splendoare A plîngerilor vale. MACEDONSKI, O. I 27.
înfășurătór1 (rar) adj. m., pl. înfășurătóri; f. sg. și pl. înfășurătoáre
înfășurătór2 (cilindru) s. n., pl. înfășurătoáre
înfășurătoáre (mat.) s. f., g.-d. art. înfășurătoárei
înfășurătór adj. m., pl. înfășurătóri; f. sg. și pl. înfășurătoáre
înfășurătór (tehn.) s. n., pl. înfășurătoáre
ÎNFĂȘURĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfășoară; care servește la înfășurat. Material ~. /a înfășura + suf. ~ător
ÎNFĂȘURĂTÓR2 ~oáre n. Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. /a înfășura + suf. ~ător

înfășurător dex online | sinonim

înfășurător definitie

Intrare: înfășurător
înfășurător adjectiv substantiv neutru