Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«nec─âciune

├ÄNEC─éCI├ÜNE, ├«nec─âciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, n─âduf. 2. (Rar) ├Änec (1). ÔÇô ├Äneca + suf. -─âciune.
├ÄNEC─éCI├ÜNE, ├«nec─âciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, n─âduf. 2. (Rar) ├Änec (1). ÔÇô ├Äneca + suf. -─âciune.
ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s. f. (Rar) 1. Înec. Seara, la masă, nu fuse altă vorbă decît de baia Elenei în Prahova, de rîuri, de înecăciuni. BOLINTINEANU, O. 430. 2. Greutate de a respira, sufocare; stare de sufocare. S-a iritat așa de grozav din ceartă încît i-a venit un fel de-necăciune. CARAGIALE, O. I 329.
înecăciúne s. f., g.-d. art. înecăciúnii; pl. înecăciúni
înecăciúne s. f., g.-d. art. înecăciúnii; pl. înecăciúni
ÎNECĂCIÚNE s. v. dispnee.
├ÄNEC─éCI├ÜNE s. v. asfixie, asfixiere, astm─â, ├«n─âbu╚Öire, ├«necare, sufocare, sufoca╚Ťie, sugrumare.
├ÄNEC─éCI├ÜNE ~i f. Rar 1) v. ├ÄNEC. 2) Pierdere a respira╚Ťiei; sufocare. /a ├«neca + suf. ~─âciune
├«nnec─âciune f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) ├«nneca; 2. inunda╚Ťiune; 3. sufocare: ├«nnec─âciune ├«n somn.
├«nec─âc─ş├║ne f. (d. ├«necat sa┼ş d. lat. necatio, ├«necare). Inunda╚Ťiune. Sufocare, asfixiere.
ÎNECĂCIUNE s. (MED.) dispnee, sufocare, (pop.) năduf.
├«nec─âciune s. v. ASFIXIE. ASFIXIERE. ASTM─é. ├ÄN─éBU╚śIRE. ├ÄNECARE. SUFOCARE. SUFOCA╚ÜIE. SUGRUMARE.

înecăciune dex online | sinonim

înecăciune definitie

Intrare: înecăciune
înecăciune substantiv feminin