ÎNECĂCIÓS, -OÁSĂ, înecăcioși, -oase, adj. Care îneacă (4); sufocant. ♦ (Despre alimente) Care se înghite cu greutate. [Var.: necăciós, -oásă adj.] – Îneca + suf. -ăcios.

NECĂCIÓS, -OÁSĂ adj. v. înecăcios.

ÎNECĂCIÓS, -OÁSĂ, înecăcioși, -oase, adj. Care îneacă (4); sufocant. ♦ (Despre alimente) Care se înghite cu greutate. [Var.: necăciós, -oásă adj.] – Îneca + suf. -ăcios.

NECĂCIÓS, -OÁSĂ adj. v. înecăcios.

ÎNECĂCIÓS, -OÁSĂ, înecăcioși, -oase, adj. Care îneacă, care înăbușă; sufocant. Tuse înecăcioasă. ▭ În norul înecăcios de pulbere, căruța cu cei doi trecu. DUMITRIU, N. 227. Se întunecă, lăsînd numai dupe dînsele fum negru și înecăcios. ODOBESCU, S. II 541. ♦ (Despre alimente) Care se înghite cu anevoie, dînd o senzație de sufocare. Pepenii galbeni, după tăria miezului și după dulceața ce o au, se numesc: scorțoși, cînd sînt tari și dulci, înecăcioși, cînd nu se pot înghiți lesne. PAMFILE, A. R. 175. Pere înecăcioase. ȘEZ. V 68. – Variantă: necăciós, -oásă (CARAGIALE, S. 100) adj.

înecăciós adj. m., pl. înecăcióși; f. înecăcioásă, pl. înecăcioáse

înecăciós adj. m., pl. înecăcióși; f. sg. înecăcioásă, pl. înecăcioáse

necăciós v. înecăciós

ÎNECĂCIÓS adj. v. asfixiant.

ÎNECĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care îneacă; sufocant; înăbușitor. Gaz ~. 2) (despre alimente) Care se înghite cu greu. /a îneca + suf. ~ăcios

înnecăcios a. care înneacă lesne, care înnăbușe.

înecăcĭós, -oásă adj. Care te îneacă, te asfixiază orĭ îțĭ stă în gît: un fum înecăcĭos, o gutuĭe înecăcĭoasă.

ÎNECĂCIOS adj. asfixiant, înăbușitor, sufocant, (rar) înecător, (înv. și pop.) nădușitor, (pop.) năbușitor. (O atmosferă ~.)