ÎNDURERÁ, îndurerez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o durere sufletească; a întrista, a amărî, a mâhni. ♦ (Rar) A pricinui cuiva o durere fizică. – În + durere (după fr. endolorir).

ÎNDURERÁRE s. f. Mâhnire, întristare. – V. îndurera.

ÎNDURERÁ, îndurerez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o durere sufletească; a întrista, a amărî, a mâhni. ♦ (Rar) A pricinui cuiva o durere fizică. – În + durere (după fr. endolorir).

ÎNDURERÁRE s. f. Mâhnire, întristare. – V. îndurera.

ÎNDURERÁ, îndurerez, vb. I. Tranz. A întrista (pe cineva), a provoca cuiva o durere sufletească, o mîhnire. ♦ (Rar) A pricinui o durere fizică, a face să doară. Și-i strîngea mîna, de i-o îndurera. VLAHUȚĂ, O. A. III 91.

ÎNDURERÁRE s. f. Mîhnire, întristare.

îndurerá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndurereáză

îndureráre s. f., g.-d. art. îndurerắrii

îndurerá vb., ind. prez. 1 sg. îndureréz, 3 sg. și pl. îndurereáză

îndureráre s. f., g.-d. art. îndurerării

ÎNDURERÁ vb. 1. v. mâhni. 2. v. întrista.

ÎNDURERÁRE s. v. mâhnire.

A ÎNDURERÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie cuprins de durere sufletească; a mâhni adânc. /în + durere

ÎNDURERA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ azi pe tata.) 2. a durea, a întrista, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.)

ÎNDURERARE s. întristare, mîhnire, (fig.) rănire.