Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru ├«ndurare

├ÄNDUR├ü, ├«nd├║r, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu r─âbdare un necaz, o durere, o boal─â etc.; a p─âtimi, a suferi. 2. Refl. A se ar─âta milos, bun; a se ├«ndupleca. ÔÖŽ A-i fi mil─â cuiva de cineva. 3. Refl. A consim╚Ťi, a-l l─âsa pe cineva inima s─â..., a se hot─âr├«. ÔÇô Lat. indurare (1 ╚Öi dup─â fr. endurer).
├ÄNDUR├üRE, ├«ndur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndura ╚Öi rezultatul ei; putere de a r─âbda; r─âbdare; mil─â, comp─âtimire, bun─âtate. ÔÇô V. ├«ndura.
├ÄNDUR├ü, ├«nd├║r, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu r─âbdare un necaz, o durere, o boal─â etc.; a p─âtimi, a suferi. 2. Refl. A se ar─âta milos, bun; a se ├«ndupleca. ÔÖŽ A-i fi mil─â cuiva de cineva. 3. Refl. A consim╚Ťi, a-l l─âsa pe cineva inima s─â..., a se hot─âr├«. ÔÇô Lat. indurare (1 ╚Öi dup─â fr. endurer).
├ÄNDUR├üRE, ├«ndur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndura ╚Öi rezultatul ei; putere de a r─âbda; r─âbdare; mil─â, comp─âtimire, bun─âtate. ÔÇô V. ├«ndura.
├ÄNDUR├ü, ├«nd├║r, vb. I. 1. Refl. A se ar─âta bun, milos, a dovedi m─ârinimie; a se ├«ndupleca. S─â se ├«ndure... a-i trimite un me╚Öter bun. ISPIRESCU, L. 295. ÔÖŽ A-i fi cuiva mil─â de cineva. S-au ├«ndurat de mine ╚Öi mi-au d─âruit un ciob de t─âbli╚Ť─â. STANCU, D. 295. Tu, Mioara mea, S─â te-nduri de ea ╚śi-i spune curat C─â m-am ├«nsurat. ALECSANDRI, P. P. 3. ÔŚŐ Fig. Holera cea puternic─â nu se ├«ndur─â de lacrimile rom├«nului. RUSSO, O. 47. ÔÖŽ (Mai ales ├«n propozi╚Ťii exclamative ╚Öi interogative) A nu-i fi mil─â, a l─âsa sau a arunca ├«n nenorociri. Cum de s-au ├«ndurat p─ârin╚Ťii miei de mine, de m-au dat pe m├«na unui c─âl─âu? SBIERA, P. 277. Nu te ├«ndura de noi, m─âria-ta, zicea s─ârmanii, c─â n-avem alt copil ╚Öi s├«ntem b─âtr├«ni. ALECSANDRI, O. P. 69. Cum te ├«nduri de mine ╚śi la╚Öi s─â ╚Ťip dup─â tine! TEODORESCU, P. P. 275. 2. Refl. A consim╚Ťi, a-l l─âsa pe cineva inima s─â..., a se hot─âr├«. Nimeni nu se ├«ndura s─â mearg─â la culcare, de╚Öi era tare t├«rziu. STANCU, U.R.S.S. 159. Oamenii ├«╚Öi str├«ngeau sumanele ╚Öi ├«nfundau c─âciulile. Nu se ├«ndurau de loc s─â se ├«mpr─â╚Ötie. REBREANU, R. II 17. Abia despre ziu─â s-a ├«ndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus ├«n Humule╚Öti. CREANG─é, A. 15. ÔŚŐ (Poetic) ╚śi mi-i ciud─â cum de vremea S─â mai treac─â se ├«ndur─â. EMINESCU, O. I 106. 3. Tranz. (Cu privire la suferin╚Ťe, necazuri, boli etc.) A suferi cu r─âbdare, a r─âbda, a suporta, a p─âtimi. Nu pot ├«ndura nici m─âcar g├«ndul unei asemenea profan─âri. CAMIL PETRESCU, T. II 106. Copilul s─ârac ├«ndur─â glumele camarazilor s─âi cruzi. DEMETRESCU, O. 103. ÔŚŐ Absol. S─â-nduri ca cei ├«ntin╚Öi pe cruci, ╚śi-n grele munci s─â te usuci De grij─â h─âr╚Ťuit. NECULU╚Ü─é, ╚Ü. D. 53.
├ÄNDUR├üRE, ├«ndur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndura ╚Öi rezultatul ei. 1. Mil─â, ├«nduio╚Öare, comp─âtimire, bun─âtate. E╚Öti mare c├«nd n-ai ├«ndurare, Dar te ridici mai sus de fire C├«nd ╚Ťi-este inima iubire. MACEDONSKI, O. I 185. C├«nd nu mai s├«nt bun la nimica, M-alungi ÔÇô ╚Öi nu ai ├«ndurare! DEMETRESCU, O. 73. Pepeleo, bl├«nde suflet, tu singur cu-ndurare Ai vrut s─â-mi aperi via╚Ťa. ALECSANDRI, T. I 402. 2. Putere de a r─âbda, r─âbdare. Gluma se ├«ntindea dincolo de c├«t e ├«ndurarea omului. POPA, V. 8.
îndurá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndúră
înduráre s. f., g.-d. art. îndurắrii; pl. îndurắri
îndurá vb., ind. prez. 1 sg. îndúr, 3 sg. și pl. îndúră, perf. s. 1 sg. îndurái
înduráre s. f., g.-d. art. îndurării; pl. îndurări
├ÄNDUR├ü vb. 1. a p─âtimi, a p─â╚Ťi, a r─âbda, a suferi, a suporta, a trage, (ast─âzi rar) a purta, (├«nv. ╚Öi reg.) a petrece, a t├órpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a p─âula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (├«nv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a p─ân─âta, (fig.) a ├«nghi╚Ťi. (C├óte n-a ~!) 2. v. isp─â╚Öi. 3. v. suporta. 4. a ├«ncerca, a suferi, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 5. a se milostivi, (Olt.) a se mili, (├«nv.) a bineviea, a se milcui, a se milos├órdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el ╚Öi l-a iertat.)
├ÄNDUR├üRE s., interj. 1. s. v. iertare. 2. interj. v. iertare! 3. s. mil─â, milostivire, (livr.) mizericordie, (├«nv.) mesereare, milcuire, pietate. (A ar─âta ~ fa╚Ť─â de cel aflat ├«n nenorocire.) 4. s. v. mil─â.
├«ndur├í (├«nd├║r, ├«ndur├ít), vb. ÔÇô 1. A face tare, a se ├«nt─âri. ÔÇô 2. A suporta, a rezista. ÔÇô 3. A suferi, a p─âtimi. ÔÇô 4. (Refl.) A consim╚Ťi, a ├«ng─âdui, a tolera. ÔÇô 5. A-i fi mil─â, a se milostivi. Lat. indur─üre ÔÇ×a se ├«nt─âriÔÇŁ (Pu╚Öcariu 825; Candrea-Dens., 857; REW 4386; DAR), alb. duro┼ä, it. indurare ÔÇ×a se ├«nt─âriÔÇŁ, fr. endurer ÔÇ×a suportaÔÇŁ, sp. endurar. Explica╚Ťia lui Philippide, Principii, 99, pe baza lat. *indolesc─Ľre, este gre╚Öit─â. Evolu╚Ťia semantic─â a fost prost explicat─â. Tiktin consider─â c─â sensul 2 se explic─â prin fr. DAR crede c─â o expresie ca nu te ├«ndura ÔÇ×nu fi ne├«ndur─âtorÔÇŁ trebuie s─â fi fost interpret─â ca ├«ndur─â-te ÔÇ×ai mil─âÔÇŁ ╚Öi, de aici, printr-o evolu╚Ťie care pare contradictorie, sensul de ÔÇ×a se ├«nt─âriÔÇŁ, al─âturi de cel de ÔÇ×a avea mil─âÔÇŁ. Aceea╚Öi opinie la Iordan, BL, IX, 67; ├«n vreme ce Graur, BL, V, 66, crede c─â este vorba de o evolu╚Ťie pur balcanic─â. De fapt, semantismul ofer─â un perfect paralelism cu tratamentul romanic, cf. fr. endurer, sp. endurar ╚Öi cu r─âbda. Plec├«nd de la forma refl., ÔÇ×a se ├«nt─âriÔÇŁ, ├«nseamn─â fire╚Öte ÔÇ×a rezista mai bineÔÇŁ, adic─â ÔÇ×a suporta f─âr─â s─â cedezeÔÇŁ (endurer, endurar). Trecerea de la ÔÇ×a suferiÔÇŁ la ÔÇ×a consim╚ŤiÔÇŁ apare ├«n toate limbile. Se cuvine doar s─â adaug─âm c─â evolu╚Ťia lui ├«ndura merge mai departe dec├«t cea din fr. sau sp., ca ╚Öi cea a lui r─âbda, s. v. Sensul 1 apare numai ├«n propozi╚Ťii negative, ╚Öi este ├«nv. Der. ne├«ndurat, adj. (f─âr─â mil─â); ├«ndur─âtor, adj. (tolerant, r─âbd─âtor, indulgent; milostiv, bun); ne├«ndur─âtor, adj. (intolerant); ├«ndur─âtate (var. ├«ndur─âtur─â, ├«ndur─âminte), s. f. (├«nv., mil─â, bun─âtate).
A ├ÄNDUR├ü ├«nd├║r tranz. (suferin╚Ťe, greut─â╚Ťi, dureri etc.) A r─âbda sim╚Ťind inutilitatea protestului. /<lat. indurare
A SE ÎNDURÁ mă îndúr intranz. 1) A-și manifesta mărinimia; a da dovadă de bunătate, de milă. 2) (la forma negativă) A nu-și putea impune. 3) rar A cădea de acord cu sine însuși; a-și face o concesie. /<lat. indurare
îndurà v. 1. a avea milă: D-zeu să se îndure de noi; 2. a suferi cu răbdare: câte nu îndură omul! [Lat. INDURARE (cf. OBDURARE)].
├«ndurare f. 1. mil─â: aibi ├«ndurare! 2. gra╚Ťie.
├«nd├║r, a -├í v. tr. (lat. in-d├║ro, ├íre, a ├«nt─âri; indurare vultum, a-╚Ť─ş lua o fa╚Ť─â sever─â; ob-durare, a suferi, d. duros, dur; fr. endurer, a ├«ndura). Sufer mult, r─âbd: c├«te-am ├«ndurat p├«nÔÇÖam ajuns aic─ş! V. refl. M─â ├«nduplec ├«n fine, m─â milostivesc: Dumneze┼ş se ├«ndur─â de nenoroci╚Ť─ş, se ├«ndur─â s─â-─ş ajute. Consimt, m─â hot─âr─âsc ├«n fine: copii─ş nu se ├«ndura┼ş s─â ─şas─â din gr─âdin─â.
├«ndur├íre f., pl. ─âr─ş (d. m─â ├«ndur). Mil─â, gra╚Ťie, clemen╚Ť─â, milostivire.
├ÄNDURA vb. 1. a p─âtimi, a p─â╚Ťi, a r─âbda, a suferi, a suporta, a trage, (ast─âzi rar) a purta, (├«nv. ╚Öi reg.) a petrece, a t├«rpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a p─âula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (├«nv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a p─ân─âta, (fig.) a ├«nghi╚Ťi. (C├«te n-a ~!) 2. a isp─â╚Öi, a pl─âti, (livr.) a expia, (reg.) a r─âspl─âti. (A ~ pentru p─âcatele fratelui s─âu.) 3. a duce, a r─âbda, a suferi, a suporta. (El a ~ tot greul.) 4. a ├«ncerca, a suferi, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 5. a se milostivi, (Olt.) a se mili, (├«nv.) a bineviea, a se milcui, a se milos├«rdi, a se milostivnici, a se milui, a proerisi. (S-a ~ de el ╚Öi l-a iertat.)
├ÄNDURARE s., interj. 1. s. iertare, indulgen╚Ť─â, ├«ng─âduin╚Ť─â, milostivire, (livr.) clemen╚Ť─â. (Cere cu umilin╚Ť─â ~.) 2. interj. iertare!, (├«nv.) aman! 3. s. mil─â, milostivire, (livr.) mizericordie, (├«nv.) mesereare, milcuire, pietate. (A ar─âta ~ fa╚Ť─â de cel aflat ├«n nenorocire.) 4. s. (BIS.) ajutor, gra╚Ťie, har, mil─â, milostivire, (├«nv. ╚Öi pop.) milostenie, (├«nv.) milcuire, milos├«rdie, miloste, milostivenie, milostivnicie. (~ divin─â.)
GROSSE SEELEN DULDEN STILL (germ.) sufletele mari ├«ndur─â (suferin╚Ťele) ├«n t─âcere ÔÇô Schiller, ÔÇ×Don CarlosÔÇŁ, act. I, scena 4.

îndurare dex online | sinonim

îndurare definitie

Intrare: îndura
îndura verb grupa I conjugarea I
Intrare: îndurare
îndurare substantiv feminin