Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«ndur─âtor

├ÄNDUR─éT├ôR, -O├üRE, ├«ndur─âtori, -oare, adj. (├Änv.) 1. Plin de mil─â; milostiv. 2. Care suport─â cu r─âbdare suferin╚Ťele; r─âbd─âtor. ÔÇô ├Ändura + suf. -─âtor.
├ÄNDUR─éT├ôR, -O├üRE, ├«ndur─âtori, -oare, adj. 1. Plin de mil─â; milostiv. 2. Care suport─â cu r─âbdare suferin╚Ťele; r─âbd─âtor. ÔÇô ├Ändura + suf. -─âtor.
├ÄNDUR─éT├ôR, -O├üRE, ├«ndur─âtori, -oare, adj. 1. Plin de mil─â; milostiv. Vezi c─â ╚Öi el era drept, ├«ndur─âtor ╚Öi viteaz. ISPIRESCU, L. 111. 2. Care suport─â suferin╚Ťele; r─âbd─âtor. Rom├«nul, vechi mo╚Ötean al acestui p─âm├«nt, e ├«ndur─âtor ╚Öi osp─âtos ╚Öi darnic. ODOBESCU, S. III 550.
îndurătór (înv.) adj. m., pl. îndurătóri; f. sg. și pl. îndurătoáre
îndurătór adj. m., pl. îndurătóri; f. sg. și pl. îndurătoáre
ÎNDURĂTÓR adj. 1. v. iertător. 2. v. bun. 3. v. răbdător.
├ÄNDUR─éT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care ├«ndur─â; care rabd─â cu t─ârie; r─âbd─âtor. 2) Care se ├«ndur─â; caracterizat prin mil─â; sensibil la suferin╚Ťele ╚Öi nenorocirile altuia; milos; milostiv; cru╚Ť─âtor. /a ├«ndura + suf. ~─âtor
îndurător a. care (se) îndură, milostiv.
îndurătór, -oáre adj. Care se îndură, milostiv, clement.
├ÄNDUR─éTOR adj. 1. iert─âtor, indulgent, ├«ng─âduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.) 2. (BIS.) bun, ├«ng─âduitor, milos, milostiv, (├«nv. ╚Öi reg.) milostivnic, (├«nv.) cru╚Ť─âtor, milos├«rd, milos├«rdnic, mizericordios. (O divinitate ~.) 3. r─âbd─âtor, (pop.) r─âbduriu. (E foarte ~ ├«n fa╚Ťa suferin╚Ťei.)
ÔÇ×├Ändur─âtoareaÔÇŁ v. Maica Domnului.

îndurător dex online | sinonim

îndurător definitie

Intrare: îndurător
îndurător adjectiv