Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ├«nduplec─âtor

├ÄNDUPLEC─éT├ôR, -O├üRE, ├«nduplec─âtori, -oare, adj. (├Änv.) Care ├«nduplec─â; conving─âtor. ÔÇô ├Ändupleca + suf. -─âtor.
├ÄNDUPLEC─éT├ôR, -O├üRE, ├«nduplec─âtori, -oare, adj. (├Änv.) Care ├«nduplec─â; conving─âtor. ÔÇô ├Ändupleca + suf. -─âtor.
ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (Învechit) Care înduplecă, stăruitor, convingător. Vorba ei îi răsuna pînă în suflet, dulce și înduplecătoare. ODOBESCU, S. III 201.
înduplecătór (înv.) (-du-ple-) adj. m., pl. înduplecătóri; f. sg. și pl. înduplecătoáre
înduplecătór adj. m. (sil. -ple-), pl. înduplecătóri; f. sg. și pl. înduplecătoáre
ÎNDUPLECĂTÓR adj. v. conciliant, concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, împăciuitor, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic.
ÎNDUPLECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care înduplecă. /a îndupleca + suf. ~ător
înduplecător adj. v. CONCILIANT. CONCLUDENT. CONVINGĂTOR. DECISIV. EDIFICATOR. ELOCVENT. GRĂITOR. HOTĂRÎTOR. ILUSTRATIV. ÎMPĂCIUITOR. PILDUITOR. PUTERNIC. SERIOS. SOLID. TARE. TEMEINIC.

înduplecător dex online | sinonim

înduplecător definitie

Intrare: înduplecător
înduplecător adjectiv
  • silabisire: -ple-