ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (Înv.) Care înduplecă; convingător. – Îndupleca + suf. -ător.

ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (Înv.) Care înduplecă; convingător. – Îndupleca + suf. -ător.

ÎNDUPLECĂTÓR, -OÁRE, înduplecători, -oare, adj. (Învechit) Care înduplecă, stăruitor, convingător. Vorba ei îi răsuna pînă în suflet, dulce și înduplecătoare. ODOBESCU, S. III 201.

înduplecătór (înv.) (-du-ple-) adj. m., pl. înduplecătóri; f. sg. și pl. înduplecătoáre

înduplecătór adj. m. (sil. -ple-), pl. înduplecătóri; f. sg. și pl. înduplecătoáre

ÎNDUPLECĂTÓR adj. v. conciliant, concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, împăciuitor, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic.

ÎNDUPLECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care înduplecă. /a îndupleca + suf. ~ător

înduplecător adj. v. CONCILIANT. CONCLUDENT. CONVINGĂTOR. DECISIV. EDIFICATOR. ELOCVENT. GRĂITOR. HOTĂRÎTOR. ILUSTRATIV. ÎMPĂCIUITOR. PILDUITOR. PUTERNIC. SERIOS. SOLID. TARE. TEMEINIC.