ÎNDULCITÓR, -OÁRE, îndulcitori, -oare, adj. Care îndulcește. ♦ Fig. Care desfată, satisface. – Îndulci + suf. -tor.

ÎNDULCITÓR, -OÁRE, îndulcitori, -oare, adj. (Reg.) Care îndulcește. ♦ Fig. Care desfată, satisface. – Îndulci + suf. -tor.

ÎNDULCITÓR, -OÁRE, îndulcitori, -oare, adj. Care îndulcește. Ian privește, frățioare, Mai văzut-ai tu la soare Așa poame-ndulcitoare? ALECSANDRI, P. I 99. ♦ Care desfată, satisface, mîngîie, mulțumește. Ca-nspre niște prietine bune, îndulcitoare ale singurătății, își îndreptă privirile asupra cărților ei așezate în rafturi. SADOVEANU, O. IV 319. Vrei o floare, nu-ți dau floare, Na-ți guriță-ndulcitoare. ALECSANDRI, P. P. 339.

îndulcitór adj. m., pl. îndulcitóri; f. sg. și pl. îndulcitoáre

îndulcitór adj. m., pl. îndulcitóri; f. sg. și pl. îndulcitoáre

ÎNDULCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care îndulcește; cu proprietatea de a îndulci. 2) fig. Care produce plăcere deosebită; în stare să desfete simțurile; desfătător; încântător. /a îndulci + suf. ~tor

îndulcitór s. n. Substanță folosită pentru a da gust dulce alimentelor ◊ „Un îndulcitor hipocaloric Candeline pentru sănătatea dvs.” R.l. 25 III 92 p. 4 (din îndulci + -tor; DEX – alte sensuri)