Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«ndulci

├ÄNDULC├Ź, ├«ndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca o m├óncare sau o b─âutur─â s─â fie (mai) dulce (prin adaos de zah─âr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ÔÖŽ Refl. A m├ónca dintr-o m├óncare gustoas─â; a se ├«nfrupta. ÔŚŐ Expr. A se ├«ndulci la ceva = a descoperi un lucru bun ╚Öi a-l c─âuta mereu; a se deda la... 2. Refl. A trage folos, a se ├«nfrupta. 3. Tranz. Fig. A face mai bun, a satisface; a umple de mul╚Ťumire; a desf─âta. 4. Tranz. Fig. A face mai pu╚Ťin aspru, mai pu╚Ťin dur, mai pu╚Ťin violent; a domoli, a estompa. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«mbuna, a (se) ├«mbl├ónzi. ÔÇô ├Än + dulce.
├ÄNDULC├Ź, ├«ndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ca o m├óncare sau o b─âutur─â s─â fie (mai) dulce (prin adaos de zah─âr, miere etc.); p. ext. (pop.) a face mai gustos. ÔÖŽ Refl. A m├ónca dintr-o m├óncare gustoas─â; a se ├«nfrupta. ÔŚŐ Expr. A se ├«ndulci la ceva = a descoperi un lucru bun ╚Öi a-l c─âuta mereu; a se deda la... 2. Refl. A trage folos, a se ├«nfrupta. 3. Tranz. Fig. A face mai bun, a satisface; a umple de mul╚Ťumire; a desf─âta. 4. Tranz. Fig. A face mai pu╚Ťin aspru, mai pu╚Ťin dur, mai pu╚Ťin violent; a domoli, a estompa. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«mbuna, a (se) ├«mbl├ónzi. ÔÇô ├Än + dulce.
├ÄNDULC├Ź, ├«ndulcesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la m├«nc─âri ╚Öi b─âuturi) A face s─â fie (mai) dulce. Rachiu ├«ndulcit cu miere. CREANG─é, A. 139. ÔŚŐ Fig. Colo-n umbra ├«ndulcit─â de miroase-mb─ât─âtoare, Capul mic ei ╚Öi-l ridic─â, n─âri ├«mfl├«nd spre dep─ârtare. EMINESCU, O. IV 129. ÔÖŽ (Popular) A face mai gustos. Pe masa Marinei fu a╚Öezat un lighean de tabl─â plin de icre negre proaspete, numai ├«ndulcite c-o m├«n─â de sare. BART, E. 194. ÔÖŽ Refl. (Despre m├«nc─âri ╚Öi b─âuturi) A deveni dulce, a c─âp─âta un gust dulce (de obicei pl─âcut). Ce-i amar se ├«ndulce╚Öte, Ce-i m├«hnit se-nvesele╚Öte. ALECSANDRI, P. P. 336. 2. Refl. A m├«nca din m├«nc─âri gustoase (care nu s├«nt totdeauna la ├«ndem├«n─â); a se ├«nfrupta. N-aveau dec├«t o vac─â, de la care se ├«ndulceau ei am├«ndoi, cu doi fii ai lor. RETEGANUL, P. III 3. Hran─â corbilor s─â-l d─âm, Ca ╚Öi ei s─â se-ndulceasc─â, c├«nd ╚Öi noi ne r─âzbun─âm. NEGRUZZI, S. I 129. ÔŚŐ Expr. A se ├«ndulci la (sau cu) ceva = a da de gustul unui lucru ╚Öi a c─âp─âta poft─â s─â mai gu╚Öti, s─â mai posezi; a se n─âr─âvi la ceva, a se deda la..., a se obi╚Önui cu... Ho╚Ťul, ╚Öiret ╚Öi smerit, la pungi de parale... s-a ├«ndulcit. ALECSANDRI, T. 201. S-o ├«ndulcit cu chilipiruri, de c├«nd o pus m├«na pe mo╚Öia cucoanei S─âftic─âi. id. ib. 258. 3. Tranz. A umple de mul╚Ťumire, a desf─âta, a satisface. Muierea nu era mul╚Ťumit─â de loc c─â n-a luat ╚Öi un purcel ca s─â aib─â ╚Öi copila╚Öii ei cu ce s─â-╚Öi mai ├«ndulceasc─â inima. REBREANU, R. II 162. G─âinile ei scurm─â ├«n ograda mea ╚Öi ea nu-mi d─â m─âcar un ou, s─â-mi ├«ndulcesc cel suflet. DUN─éREANU, CH. 73. ÔŚŐ Fig. Tu-mi ├«ndulce╚Öti via╚Ťa. ALECSANDRI, P. II 30. Hot─âr─â╚Öte-te a-mi ├«ndulci pu╚Ťinele zile ce mi-a mai r─âmas. NEGRUZZI, S. I 109. Numai una m─â-ndulce╚Öte, C─â neveasta m─â-ndr─âge╚Öte. TEODORESCU, P. P. 272. ÔŚŐ Refl. ├Än╚Ötiin╚Ťa╚Ťi fiind de sosirea sa, l-au ├«nt├ómpinat ├«n gr─âdina palatului sfetnicii ╚Öi c─âpitanii ╚Öi se ├«ndulceau ├«ntreb├«ndu-l. SADOVEANU, D. P. 24. 4. Tranz. A ├«nmuia, a reduce duritatea, asprimea, violen╚Ťa (cuiva sau a ceva). V. estompa. Pe urm─â ├«╚Öi ├«ndulci glasul. REBREANU, R. I 198. Umbra tremur─âtoare a pomilor ├«ndulcea albea╚Ťa proasp─ât─â a varului. MACEDONSKI, O. III 50. ÔÖŽ A face s─â fie mai bun; a ├«mbl├«nzi. De venin s─â fie un suflet, s├«nt dureri care trebuie s─â-l ├«ndulceasc─â. EMINESCU, N. 73.
├«ndulc├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndulc├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndulce├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndulce├ísc─â
├«ndulc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndulc├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndulce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndulce├ísc─â
├ÄNDULC├Ź vb. v. atenua, calma, delecta, descre╚Öte, desf─âta, diminua, domoli, ├«nfrupta, lini╚Öti, mic╚Öora, modera, pondera, potoli, r─âsf─â╚Ťa, reduce, sc─âdea, sl─âbi, tempera.
A ├ÄNDULC├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se ├«ndulceasc─â; a face (mai) dulce. 2) pop. A aduce ├«ntr-o stare de ├«nc├óntare; a umple de satisfac╚Ťie; a desf─âta. ~ via╚Ťa cuiva. /├«n + dulce
A SE ├ÄNDULC├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) (despre fructe, m├ónc─âruri, b─âuturi etc.) A deveni (mai) dulce. 2) fig. A deveni mai bun sau mai bl├ónd; a se ├«mbuna; a se ├«mbl├ónzi; a se ├«nmuia. 3) A gusta pu╚Ťin din ceva dorit; a se ├«nfrupta. /├«n + dulce
├«ndulc├Č v. 1. a face dulce; 2. fig. a alina, a potoli. [Lat. DULCESCERE].
├«ndulc├ęsc v. tr. Fac dulce. Fig. Alin, potolesc: a ├«ndulci durerea. ├Än─âdesc, deprind cu ceva. V. refl. M─â fac dulce: fructele sÔÇÖa┼ş ├«ndulcit. Fig. M─â alin, m─â potolesc: durerea sÔÇÖa ma─ş ├«ndulcit. M─â ├«n─âdesc, m─â deprind s─â: copii─ş sÔÇÖa┼ş ├«ndulcit la mere, s─â fure mere. V. dedulcesc.
├«ndulci vb. v. ATENUA. CALMA. DELECTA. DESCRE╚śTE. DESF─éTA. DIMINUA. DOMOLI. ├ÄNFRUPTA. LINI╚śTI. MIC╚śORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. R─éSF─é╚ÜA. REDUCE. SC─éDEA. SL─éBI. TEMPERA.

îndulci dex online | sinonim

îndulci definitie

Intrare: îndulci
îndulci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a