Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru îndușmăni

ÎNDUȘMĂNÍ, îndușmănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se dușmăni. – În + dușmăni.
ÎNDUȘMĂNÍ, îndușmănesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se dușmăni. – În + dușmăni.
ÎNDUȘMĂNÍ, îndușmănesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Rar) A intra în dușmănie, a nutri sentimente dușmănoase, a se dușmăni.
!îndușmăní (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndușmănéște, imperf. 3 sg. se îndușmăneá; conj. prez. 3 să se îndușmăneáscă
îndușmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndușmănésc, imperf. 3 sg. îndușmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndușmăneáscă
ÎNDUȘMĂNÍ vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși.
îndușmănì v. a (se) face dușman.
îndușmănésc v. tr. Fac dușman, învrăjbesc.
îndușmăni vb. v. DUȘMĂNI. URÎ. VRĂJMĂȘI.

îndușmăni dex online | sinonim

îndușmăni definitie

Intrare: îndușmăni
îndușmăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a