Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru ├«ndrumare

├ÄNDRUM├ü, ├«ndr├║m, vb. I. Tranz. 1. A ar─âta cuiva drumul, a ├«ndrepta ├«n direc╚Ťia potrivit─â; a c─âl─âuzi. ÔÖŽ Refl. (Reg.) A se ├«ndrepta spre o ╚Ťint─â, a pleca la drum, a porni. 2. A c─âl─âuzi pe cineva ├«ntr-un domeniu, ├«n via╚Ť─â. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ndrumez] ÔÇô ├Än + drum.
├ÄNDRUM├üR, ├«ndrumare, s. n. ├Ändrum─âtor. ÔÇô ├Ändruma + suf. -ar.
├ÄNDRUM├üRE, ├«ndrum─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndruma; ├«ndreptare, dirijare; c─âl─âuzire. ÔÖŽ Indica╚Ťie, directiv─â, sfat. ÔÇô V. ├«ndruma.
├ÄNDRUM├ü, ├«ndrumez, vb. I. Tranz. 1. A ar─âta cuiva drumul, a ├«ndrepta ├«n direc╚Ťia potrivit─â; a c─âl─âuzi. ÔÖŽ Refl. (Reg.) A se ├«ndrepta spre o ╚Ťint─â, a pleca la drum, a porni. 2. A c─âl─âuzi pe cineva ├«ntr-un domeniu, ├«n via╚Ť─â. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ndr├║m] ÔÇô ├Än + drum.
├ÄNDRUM├üR s. n. (Rar) ├Ändrum─âtor. ÔÇô ├Ändruma + suf. -ar.
├ÄNDRUM├üRE, ├«ndrum─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndruma; ├«ndreptare, dirijare; c─âl─âuzire. ÔÖŽ Indica╚Ťie, directiv─â, sfat. ÔÇô V. ├«ndruma.
├ÄNDRUM├ü, ├«ndrumez, vb. I. 1. Tranz. A pune (pe cineva) pe drumul bun, a ├«ndrepta ├«n direc╚Ťia potrivit─â, a ar─âta calea de urmat; a c─âl─âuzi. Partidul Comunist Rom├«n, c─âl─âuzit ├«n activitatea sa de teoria marxist-leninist─â, ╚Öi-a luat asupra sa sarcina s─â ├«ndrumeze clasa muncitoare ╚Öi ├«ntregul popor pe calea ├«nf─âptuirii unei societ─â╚Ťi ├«n care s─â dispar─â exploatarea omului de c─âtre om. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 10. Lenin l-a ├«ndrumat ╚Öi l-a ajutat pe Gorki ├«n crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25. M-au ├«ndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65. 2. Refl. A se ├«ndrepta spre o ╚Ťint─â, a pleca la drum, a porni. Acolo era frontul, c─âtre care se ├«ndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95. ÔŚŐ Fig. Ceilal╚Ťi c─âl─âre╚Ťi str─âini... se ├«ndrumau pe c─âile negre ale ├«nt├«mpl─ârii. SADOVEANU, N. P. 119. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: ├«ndr├║m.
ÎNDRUMÁR s. n. (Rar) Îndrumător.
├ÄNDRUM├üRE, ├«ndrum─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndruma; ├«ndreptare, dirijare, directiv─â, pova╚Ť─â, sfat. Bro╚Öura cuprinde trei prelegeri ╚Ťinute ├«n cadrul cursurilor de ├«ndrumare a corpului didactic. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/1. D─â-mi unele ├«ndrum─âri. RETEGANUL, P. II 43.
îndrumá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndrúmă
!îndrumár s. n., pl. îndrumáre
îndrumáre s. f., g.-d. art. îndrumắrii; pl. îndrumắri
├«ndrum├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ndrum├ęz/├«ndr├║m, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndrume├íz─â/├«ndr├║m─â, perf. s. 1 sg. ├«ndrum├íi
îndrumár s. n., pl. îndrumáre
îndrumáre s. f., g.-d. art. îndrumării; pl. îndrumări
├ÄNDRUM├ü vb. 1. v. c─âl─âuzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a c─âl─âuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a ├«ndrepta, a orienta, (├«nv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bun─â.) 5. a c─âl─âuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a pov─â╚Ťui, a sf─âtui, (├«nv.) a drege, a miji, a n─âst─âvi. (L-a ~ bine ├«n via╚Ť─â.) 6. v. sf─âtui. 7. v. preg─âti.
ÎNDRUMÁ vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni.
ÎNDRUMÁR s. ghid.
├ÄNDRUM├üRE s. l. c─âl─âuzire, conducere, dirijare, ghidare, ├«ndreptare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. v. dirijare. 3. v. directiv─â. 4. v. indica╚Ťie. 5. v. instruc╚Ťiuni. 6. v. sfat. 7. v. preg─âtire.
A ├«ndruma Ôëá a dezorienta
A ├ÄNDRUM├ü ~├ęz tranz. 1) A orienta indic├ónd direc╚Ťia necesar─â; a ├«ndrepta. 2) A sus╚Ťine cu sfaturi, cu recomand─âri; a ├«nv─â╚Ťa; a sf─âtui; a pov─â╚Ťui. ~ pe calea cea bun─â. [╚śi ├«ndrum] /├«n + drum
├ÄNDRUM├üR ~e n. Carte ce cuprinde o colec╚Ťie de norme, reguli ╚Öi recomand─âri practice ├«ntr-un anumit domeniu; c─âl─âuz─â; ├«ndreptar; ghid. /a ├«ndruma + suf. ~ar
îndrumà v. a arăta drumul, a pune pe cale.
├«ndrum├ęz v. tr. Pun pe drum, ar─ât drumu, ├«ndrept pe calea cea bun─â (sa┼ş rea).
├«ndruma vb. v. APUCA. ├ÄNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. P─é╚śI. PLECA. PORNI.
├ÄNDRUMA vb. 1. a (se) c─âl─âuzi, a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) orienta, (├«nv.) a (se) pov─â╚Ťui. (A ~ pe un drum; dup─â ce principii se ~ ?) 2. a dirija, a regla. (A ~ circula╚Ťia.) 3. a c─âl─âuzi, a conduce, a duce, a ghida. (O ~ prin muzee.) 4. a c─âl─âuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a ├«ndrepta, a orienta, (├«nv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bun─â.) 5. a c─âl─âuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a pov─â╚Ťui, a sf─âtui, (├«nv.) a drege, a miji, a n─âst─âvi. (L-a ~ bine ├«n via╚Ť─â.) 6. a d─âsc─âli, a ├«nv─â╚Ťa, a pov─â╚Ťui, a sf─âtui. (L-a ~ mult─â vreme.) 7. a ├«nv─â╚Ťa, a pov─â╚Ťui, a sf─âtui, (livr.) a consilia, (├«nv.) a m├«ng├«ia. (L-a ~ ce s─â fac─â.) 8. a instrui, a preg─âti. (O ~ pentru via╚Ťa de gospodin─â.)
├ÄNDRUMAR s. c─âl─âuz─â, ghid, ├«ndreptar, ├«ndrum─âtor, (livr.) vademecum, (├«nv.) prave╚Ť. (Un ~ pentru turi╚Öti.)
├ÄNDRUMARE s. 1. c─âl─âuzire, conducere, dirijare, ghidare, ├«ndreptare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. dirijare, reglare. (~ circula╚Ťiei pe str─âzi.) 3. directiv─â, indica╚Ťie, instruc╚Ťiune, normativ, norm─â, recomandare, (├«nv.) regulativ. (A respectat toate ~ primite.) 4. indica╚Ťie, informa╚Ťie, l─âmurire. (A primit ~ necesar─â.) 5. explica╚Ťie, indica╚Ťie, instruc╚Ťiuni (pl.), l─âmurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 6. ├«ndemn, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, pova╚Ť─â, pov─â╚Ťuire, sfat, vorb─â, (pop.) ├«nv─â╚Ť, (├«nv.) consiliu, cuget, d─âsc─âlie, g├«nd, pov─â╚Ťuial─â, pov─â╚Ťuitur─â, sf─âtuial─â, sf─âtuire, socoteal─â. (I-a ascultat ~.) 7. instruire, preg─âtire. (~ cuiva pentru via╚Ťa de gospodin─â.)

îndrumare dex online | sinonim

îndrumare definitie

Intrare: îndruma
îndruma verb grupa I conjugarea I
îndruma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îndrumare
îndrumare substantiv feminin
Intrare: îndrumar
îndrumar substantiv neutru