Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«ndrum─âtor

├ÄNDRUM─éT├ôR, -O├üRE, ├«ndrum─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ├«ndrum─â, orienteaz─â; c─âl─âuzitor. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Lucrare care ├«ndrum─â ├«ntr-un domeniu; ├«ndrumar. ÔÇô ├Ändruma + suf. -─âtor.
├ÄNDRUM─éT├ôR, -O├üRE, ├«ndrum─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ├«ndrumeaz─â, orienteaz─â; c─âl─âuzitor. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Lucrare care ├«ndrumeaz─â ├«ntr-un domeniu; ├«ndrumar. ÔÇô ├Ändruma + suf. -─âtor.
├ÄNDRUM─éT├ôR, -O├üRE, ├«ndrum─âtori, -oare, adj. Care ├«ndrumeaz─â, orienteaz─â; c─âl─âuzitor. Partidul nostru este for╚Ťa conduc─âtoare ╚Öi ├«ndrum─âtoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 8, 41. ÔŚŐ (Substantivat) Vin ├«n sate muncitori, Comuni╚Öti, ├«ndrum─âtori, Ora╚Öul fa╚Ťa ╚Öi-ndreapt─â C─âtre satul ce-l a╚Öteapt─â. CORBEA, A. 54. Au avut ├«ndrum─âtori pricepu╚Ťi ╚Öi severi. PAS, Z. I 39. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Text scris, carte, revist─â etc., care serve╚Öte ca ├«ndreptar. ├Ändrum─âtorul cultural.
îndrumătór1 adj. m., s. m., pl. îndrumătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. îndrumătoáre
*îndrumătór2 s. n., pl. îndrumătoáre
îndrumătór adj. m., pl. îndrumătóri; f. sg. și pl. îndrumătoáre
├ÄNDRUM─éT├ôR s., adj. 1. s. v. ghid. 2. s. c─âl─âuz─â, ghid, (livr.) cicerone. (X este ~ ├«ntr-un muzeu.) 3. s. c─âl─âuz─â, pov─â╚Ťuitor, sf─âtuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (├«nv. ╚Öi fam.) dasc─âl, (├«nv.) pova╚Ť─â, tocmitor. (X ├«i serve╚Öte drept ~ ├«n via╚Ť─â.) 4. adj., s. c─âl─âuzitor, pov─â╚Ťuitor, sf─âtuitor, (├«nv.) ├«ndrept─âtor, purt─âtor. (I-a fost un excelent ~.) 5. adj. v. indicator. 6. adj. pov─â╚Ťuitor, sf─âtuitor, (├«nv.) ├«nv─â╚Ť─âtor. (Carte ~.)
ÎNDRUMĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care îndrumează; care orientează; călăuzitor. Carte ~oare. /a îndruma + suf. ~ător
├ÄNDRUM─éTOR s., adj. 1. s. c─âl─âuz─â, ghid, ├«ndreptar, ├«ndrumar, (livr.) vademecum, (├«nv.) prave╚Ť. (~ editat pentru turi╚Öti.) 2. s. c─âl─âuz─â, ghid, (livr.) cicerone. (X este ~ ├«ntr-un muzeu.) 3. s. c─âl─âuz─â, pov─â╚Ťuitor, sf─âtuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (├«nv. ╚Öi fam.) dasc─âl, (├«nv.) pova╚Ť─â, tocmitor. (X ├«i serve╚Öte drept ~.) 4. adj., s. c─âl─âuzitor, pov─â╚Ťuitor, sf─âtuitor, (├«nv.) ├«ndrept─âtor, purt─âtor. (I-a fost un excelent ~.) 5. adj. indicator, (rar) indicativ. (Semnal ~.) 6. adj. pov─â╚Ťuitor, sf─âtuitor, (├«nv.) ├«nv─â╚Ť─âtor. (Carte ~.)
gestion├ír-├«ndrum─ât├│r s. m. Gestionar cu func╚Ťia de ├«ndrum─âtor ÔŚŐ ÔÇ×Fostul gestionar-├«ndrum─âtor la ├Äntreprinderea de plante medicinale Oradea este chemat ├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei pentru delapidare prin fals a peste 200000 lei.ÔÇŁ R.l. 7 VII 71 p. 2 (din gestionar + ├«ndrum─âtor)
ÔÇ×├Ändrum─âtoareaÔÇŁ v. ÔÇ×HodighitriaÔÇŁ.

îndrumător dex online | sinonim

îndrumător definitie

Intrare: îndrumător
îndrumător adjectiv