13 definiții pentru îndrituit
ÎNDRITUÍ, îndrituiesc,
vb. IV.
Tranz. A îndreptăți. [
Prez. ind. și: îndrítui] –
În +
drit +
suf. -ui.
ÎNDRITUÍT, -Ă, îndrituiți, -te,
adj. Îndreptățit. –
V. îndritui. ÎNDRITUÍ, îndrituiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A îndreptăți. [
Prez. ind. și: îndrítui] –
În +
drit +
suf. -ui.
ÎNDRITUÍT, -Ă, îndrituiți, -te,
adj. (Rar) Îndreptățit. –
V. îndritui. ÎNDRITUÍ, îndrítui și îndrituiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A îndreptăți. Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.
ÎNDRITUÍT, -Ă, îndrituiți, -te,
adj. (Rar) Îndreptățit. Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său... chiar că s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17.
îndrituí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îndrituiésc,
imperf. 3
sg. îndrituiá;
conj. prez. 3 să îndrituiáscă
îndrituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrituiáscă ÎNDRITUÍ vb. v. autoriza, îndreptăți, îngădui, justifica, permite. ÎNDRITUÍT adj. v. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic. îndrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Îndreptățesc.
îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE. îndrituit adj. v. FUNDAMENTAT. ÎNDREPTĂȚIT. ÎNTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SERIOS. TEMEINIC. îndrituit dex online | sinonim
îndrituit definitie
Intrare: îndritui
îndritui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
îndritui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a