Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru ├«ndrituit

├ÄNDRITU├Ź, ├«ndrituiesc, vb. IV. Tranz. A ├«ndrept─â╚Ťi. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ndr├ştui] ÔÇô ├Än + drit + suf. -ui.
├ÄNDRITU├ŹT, -─é, ├«ndritui╚Ťi, -te, adj. ├Ändrept─â╚Ťit. ÔÇô V. ├«ndritui.
├ÄNDRITU├Ź, ├«ndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ├«ndrept─â╚Ťi. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ndr├ştui] ÔÇô ├Än + drit + suf. -ui.
├ÄNDRITU├ŹT, -─é, ├«ndritui╚Ťi, -te, adj. (Rar) ├Ändrept─â╚Ťit. ÔÇô V. ├«ndritui.
├ÄNDRITU├Ź, ├«ndr├ştui ╚Öi ├«ndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ├«ndrept─â╚Ťi. Uite ce m─â ├«ndrituie s─â cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.
├ÄNDRITU├ŹT, -─é, ├«ndritui╚Ťi, -te, adj. (Rar) ├Ändrept─â╚Ťit. Brazda dintre spr├«ncene se ╚Ö─ân╚Ťuise acum at├«t de ad├«nc, ├«nc├«t amicul s─âu... chiar c─â s-ar fi aflat ├«ndrituit a crede c─â s-au ab─âtut asupr─â-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17.
├«ndritu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndritui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndritui├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndritui├ísc─â
├«ndritu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndritui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndritui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndritui├ísc─â
├ÄNDRITU├Ź vb. v. autoriza, ├«ndrept─â╚Ťi, ├«ng─âdui, justifica, permite.
├ÄNDRITU├ŹT adj. v. fundamentat, ├«ndrept─â╚Ťit, ├«ntemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.
├«ndritu─ş├ęsc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. ├Ändrept─â╚Ťesc.
îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE.
îndrituit adj. v. FUNDAMENTAT. ÎNDREPTĂȚIT. ÎNTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SERIOS. TEMEINIC.

îndrituit dex online | sinonim

îndrituit definitie

Intrare: îndrituit
îndrituit adjectiv
Intrare: îndritui
îndritui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
îndritui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a