8 definiții pentru îndrituire
ÎNDRITUÍ, îndrituiesc,
vb. IV.
Tranz. A îndreptăți. [
Prez. ind. și: îndrítui] –
În +
drit +
suf. -ui.
ÎNDRITUÍ, îndrituiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A îndreptăți. [
Prez. ind. și: îndrítui] –
În +
drit +
suf. -ui.
ÎNDRITUÍ, îndrítui și îndrituiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A îndreptăți. Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.
îndrituí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îndrituiésc,
imperf. 3
sg. îndrituiá;
conj. prez. 3 să îndrituiáscă
îndrituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrituiáscă ÎNDRITUÍ vb. v. autoriza, îndreptăți, îngădui, justifica, permite. îndrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Îndreptățesc.
îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE. îndrituire dex online | sinonim
îndrituire definitie
Intrare: îndritui
îndritui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
îndritui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: îndrituire
îndrituire infinitiv lung