Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ├«ndritui

├ÄNDRITU├Ź, ├«ndrituiesc, vb. IV. Tranz. A ├«ndrept─â╚Ťi. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ndr├ştui] ÔÇô ├Än + drit + suf. -ui.
├ÄNDRITU├Ź, ├«ndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ├«ndrept─â╚Ťi. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ndr├ştui] ÔÇô ├Än + drit + suf. -ui.
├ÄNDRITU├Ź, ├«ndr├ştui ╚Öi ├«ndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ├«ndrept─â╚Ťi. Uite ce m─â ├«ndrituie s─â cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.
├«ndritu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndritui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndritui├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndritui├ísc─â
├«ndritu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndritui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndritui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndritui├ísc─â
├ÄNDRITU├Ź vb. v. autoriza, ├«ndrept─â╚Ťi, ├«ng─âdui, justifica, permite.
├«ndritu─ş├ęsc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. ├Ändrept─â╚Ťesc.
îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE.

îndritui dex online | sinonim

îndritui definitie

Intrare: îndritui
îndritui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
îndritui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a