Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ├«ndrept─â╚Ťire

├ÄNDREPT─é╚Ü├Ź, ├«ndrept─â╚Ťesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a ├«ndritui, a ├«ndreptui. ÔÇô ├Än + dreptate.
├ÄNDREPT─é╚Ü├ŹRE, ├«ndrept─â╚Ťiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ndrept─â╚Ťi; justificare. ÔÇô V. ├«ndrept─â╚Ťi.
├ÄNDREPT─é╚Ü├Ź, ├«ndrept─â╚Ťesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a ├«ndritui, a ├«ndreptui. ÔÇô ├Än + dreptate.
├ÄNDREPT─é╚Ü├ŹRE, ├«ndrept─â╚Ťiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ndrept─â╚Ťi; justificare. ÔÇô V. ├«ndrept─â╚Ťi.
├ÄNDREPT─é╚Ü├Ź, ├«ndrept─â╚Ťesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva, a justifica (ceva), a autoriza. Boala de care sufer─â ├«l ├«ndrept─â╚Ťe╚Öte la un concediu medical. Ôľş Nu numai c─â umbla╚Ťi s─â-i cocolo╚Öi╚Ťi pe uciga╚Öi, ci s├«nte╚Ťi la un pas de a le ├«ndrept─â╚Ťi fapta. CAMIL PETRESCU, O. II 496. De altmintrelea [omul] ├«╚Öi ├«ndrept─â╚Ťea pe deplin numele-i, tot a╚Öa de zburlit ca ╚Öi d├«nsul. HOGA╚ś, DR. II 5.
├ÄNDREPT─é╚Ü├ŹRE, ├«ndrept─â╚Ťiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ndrept─â╚Ťi; motivare, justificare.
├«ndrept─â╚Ť├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndrept─â╚Ť├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndrept─â╚Ťe├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndrept─â╚Ťe├ísc─â
├«ndrept─â╚Ť├şre s. f., g.-d. art. ├«ndrept─â╚Ť├şrii; pl. ├«ndrept─â╚Ť├şri
├«ndrept─â╚Ť├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndrept─â╚Ť├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndrept─â╚Ťe├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndrept─â╚Ťe├ísc─â
├«ndrept─â╚Ť├şre s. f., g.-d. art. ├«ndrept─â╚Ť├şrii; pl. ├«ndrept─â╚Ť├şri
├ÄNDREPT─é╚Ü├Ź vb. 1. v. justifica. 2. a autoriza, a ├«ng─âdui, a justifica, a permite, (livr.) a ├«ndritui, (├«nv. fig.) a ├«ntemeia. (Aceast─â ├«mprejurare ne ~ s─â tragem unele concluzii.)
├ÄNDREPT─é╚Ü├Ź vb. v. ap─âra, dezvinov─â╚Ťi, disculpa, justifica, scuza.
├ÄNDREPT─é╚Ü├ŹRE s. 1. v. justificare. 2. v. calitate.
A (se) ├«ndrept─â╚Ťi Ôëá a (se) ├«nvinov─â╚Ťi, a (se) ├«nvinui, a nedrept─â╚Ťi
A ├«ndrept─â╚Ťi Ôëá a acuza, a ├«nvinui
A ├ÄNDREPT─é╚Ü├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â fie ├«n drept de a realiza ceva; a autoriza. 2) (ac╚Ťiuni, opinii etc.) A considera ca just, legitim; a justifica; a motiva. ~ o fapt─â. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinov─â╚Ťi; a dezvinui; a disculpa; a justifica. /├«n + dreptate
├«ndrept─â╚Ť├Č v. 1. a da dreptate, a justifica; 2. a da dreptul, a autoriza.
├«ndrept─â╚Ťire f. autorizare, justificare.
├«ndrept─â╚Ť├ęsc v. tr. (d. dreptate). Da┼ş drept, autorizez: s─âr─âcia nu te ├«ndrept─â╚Ťe╚Öte s─â fur─ş.
├«ndrept─â╚Ťi vb. v. AP─éRA. DEZVINOV─é╚ÜI. DISCULPA. JUSTIFICA. SCUZA.
ÎNDREPTĂȚI vb. 1. a justifica, a motiva, (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hotărîrea lui.) 2. a autoriza, a îngădui, a justifica, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.)
├ÄNDREPT─é╚ÜIRE s. 1. justificare, motivare, motiva╚Ťie, ra╚Ťiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noim─â, (├«nv.) rezon. (~ unei decizii.) 2. autoritate, calitate, c─âdere, competen╚Ť─â, drept, (├«nv.) voinicie. (Nu am ~ s─â m─â pronun╚Ť.)

├«ndrept─â╚Ťire dex online | sinonim

├«ndrept─â╚Ťire definitie

Intrare: ├«ndrept─â╚Ťi
├«ndrept─â╚Ťi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ├«ndrept─â╚Ťire
├«ndrept─â╚Ťire substantiv feminin