Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru îndrea

ÎNDREÁ s. m. (Înv. și reg.) Decembrie. – Din n. pr. Andrei.
ÎNDREÁ s. m. (Înv. și reg.) Decembrie. – Din n. pr. Andrei.
ÎNDREÁ s. v. decembrie.
îndreá s. m. – Decembrie. Lat. Andreas, din gr. ’Aνδρἐας (Pușcariu 832; Tiktin; DAR), cf. v. sard. sant-andria „noiembrie”, alb. šën-ëndre „decembrie” etc. (Hasdeu 1172).
andrea f. 1. ac mare de cusut lucruri groase; 2. talpa sau bârna care ține podul morii; 3. fierul lung care prinde fierul lat de grindeiul plugului; 4. Anat. numele popular al claviculei; pl. vine emoroidale. [De origină necunoscută: vorba se mai rostește îndrea și undrea].
îndreà f. V. andreà.
îndreá, V. andrea.
îndrea s. v. DECEMBRIE.
îndreá, (andrea, undrea), s.m. – (pop.) Decembrie. ♦ (top.) Îndrea, deal în Șieu. Îndreiu, vârf de deal (740 m), situat la sud-vest de Rozavlea, pe partea stângă a Izei. – Din n.pr. Andrei (< gr. Andreas), cf. alb. šën-ëndre; din andrea „ac, vârf”.

îndrea dex online | sinonim

îndrea definitie

Intrare: îndrea
îndrea substantiv masculin invariabil