ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.

ÎNDRĂGOSTÍT, -Ă, îndrăgostiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care iubește pe cineva; amorezat, înamorat. – V. îndrăgosti.

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.

ÎNDRĂGOSTÍT, -Ă, îndrăgostiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care iubește pe cineva; amorezat, înamorat. – V. îndrăgosti.

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubești pe cineva; a se amoreza. Se îndrăgosti de cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. Zîna munților... se îndrăgostise de frumusețea lui. ISPIRESCU, L. 184. ◊ (Rar, determinarea este introdusă prin prep. «cu») Feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zînă. ISPIRESCU, L. 186. Cu toți să mă-ndrăgostesc. TEODORESCU, P. P. 343. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi, a îndrăgi. Îndrăgostesc De-nnebunesc Pe Rada. MACEDONSKi, O. I 35. Visul să mi se-mplinească, Puica să mă-ndrăgostească. TEODORESCU, P. P. 305.

ÎNDRĂGOSTÍT, -Ă, îndrăgostiți, -te, adj. Care a prins dragoste de cineva, care iubește; amorezat. Mi-am lăsat părinții, casa, pacea unui dulce trai, Ca să plec îndrăgostită de feciorul cel de crai. EFTIMIU, Î. 104. Voi afla inimi îndrăgostite. MACEDONSKI, O. I 21. ◊ (Poetic) Prin flori Abia că se aude cum trec în armonie Ai vîntului de seară îndrăgostiți fiori! MACEDONSKI, O. I 262. ◊ (Substantivat, neobișnuit) Pe fete le așteptau seara... îndrăgostiții lor. PAS, Z. I 309.

îndrăgostí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndrăgostéște, imperf. 3 sg. se îndrăgosteá; conj. prez. 3 să se îndrăgosteáscă

îndrăgostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgostésc, imperf. 3 sg. îndrăgosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgosteáscă

ÎNDRĂGOSTÍ vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.

ÎNDRĂGOSTÍT adj. amorezat, (livr.) înamorat.

A ÎNDRĂGOSTÍ ~ésc tranz. rar A face să se îndrăgostească. /în + dragoste

A SE ÎNDRĂGOSTÍ mă ~ésc intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se amoreza. ~ de cineva. /în + dragoste

îndrăgostì v. a prinde dragoste.

îndrăgostésc (mă) v. refl. Mă înamorez, prind dragoste: s’aŭ îndrăgostit unu de altu. – Rar și îndrăgulesc (Pan).

îndrăgostit, -ă adj. și s. Înamorat.

ÎNDRĂGOSTI vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.

ÎNDRĂGOSTIT adj. amorezat, (livr.) înamorat.