Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ├«ndr─âgostire

├ÄNDR─éGOST├Ź, ├«ndr─âgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a ├«ncepe s─â iubeasc─â pe cineva; a se amoreza, a se ├«namora. ÔÖŽ Tranz. (Neobi╚Önuit) A iubi pe cineva. ÔÖŽ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. ÔÇô ├Än + dragoste.
├ÄNDR─éGOST├ŹRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ├«ndr─âgosti; ├«ndr─âgire, ├«namorare. ÔÇô V. ├«ndr─âgosti.
├ÄNDR─éGOST├Ź, ├«ndr─âgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a ├«ncepe s─â iubeasc─â pe cineva; a se amoreza, a se ├«namora. ÔÖŽ Tranz. (Neobi╚Önuit) A iubi pe cineva. ÔÖŽ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. ÔÇô ├Än + dragoste.
├ÄNDR─éGOST├ŹRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ├«ndr─âgosti; ├«ndr─âgire, ├«namorare. ÔÇô V. ├«ndr─âgosti.
├ÄNDR─éGOST├Ź, ├«ndr─âgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a ├«ncepe s─â iube╚Öti pe cineva; a se amoreza. Se ├«ndr─âgosti de cea mai mic─â. RETEGANUL, P. II 23. Z├«na mun╚Ťilor... se ├«ndr─âgostise de frumuse╚Ťea lui. ISPIRESCU, L. 184. ÔŚŐ (Rar, determinarea este introdus─â prin prep. ┬źcu┬╗) Feciorul de ├«mp─ârat este ├«ndr─âgostit cu o z├«n─â. ISPIRESCU, L. 186. Cu to╚Ťi s─â m─â-ndr─âgostesc. TEODORESCU, P. P. 343. ÔÖŽ Tranz. (Neobi╚Önuit) A iubi, a ├«ndr─âgi. ├Ändr─âgostesc De-nnebunesc Pe Rada. MACEDONSKi, O. I 35. Visul s─â mi se-mplineasc─â, Puica s─â m─â-ndr─âgosteasc─â. TEODORESCU, P. P. 305.
├ÄNDR─éGOST├ŹRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ├«ndr─âgosti.
├«ndr─âgost├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«ndr─âgost├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«ndr─âgoste├í; conj. prez. 3 s─â se ├«ndr─âgoste├ísc─â
├«ndr─âgost├şre (rar) s. f., g.-d. art. ├«ndr─âgost├şrii
├«ndr─âgost├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndr─âgost├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndr─âgoste├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndr─âgoste├ísc─â
├«ndr─âgost├şre s. f., g.-d. art. ├«ndr─âgost├şrii
├ÄNDR─éGOST├Ź vb. a se amoreza, (livr.) a se ├«namora.
├ÄNDR─éGOST├ŹRE s. (livr.) ├«namorare.
A ├ÄNDR─éGOST├Ź ~├ęsc tranz. rar A face s─â se ├«ndr─âgosteasc─â. /├«n + dragoste
A SE ├ÄNDR─éGOST├Ź m─â ~├ęsc intranz. A prinde dragoste (fa╚Ť─â de o persoan─â de sex opus); a se ├«namora; a se amoreza. ~ de cineva. /├«n + dragoste
├«ndr─âgost├Č v. a prinde dragoste.
├«ndr─âgost├ęsc (m─â) v. refl. M─â ├«namorez, prind dragoste: sÔÇÖa┼ş ├«ndr─âgostit unu de altu. ÔÇô Rar ╚Öi ├«ndr─âgulesc (Pan).
ÎNDRĂGOSTI vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.
ÎNDRĂGOSTIRE s. (livr.) înamorare.

îndrăgostire dex online | sinonim

îndrăgostire definitie

Intrare: îndrăgosti
îndrăgosti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îndrăgostire
îndrăgostire substantiv feminin