ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag.

ÎNDRĂGÍT, -Ă, îndrăgiți, -te, adj. 1. Iubit2. 2. Îndrăgostit. – V. îndrăgi.

ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag.

ÎNDRĂGÍT, -Ă, îndrăgiți, -te, adj. 1. Iubit2. 2. Îndrăgostit. – V. îndrăgi.

ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A prinde drag, a simți dragoste de cineva, a iubi. Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. Pe alta să nu-ndrăgesc, Numai pe ea s-o iubesc. HODOȘ, P. P. 167. Tu m-ei îndrăgi Și ne vom iubi. ALECSANDRI, P. P. 8. ◊ (Cu privire la lucruri) Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plîngi, gîndind aiurea. EMINESCU, O. I 102. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se îndrăgosti. O fată de împărat se îndrăgește de luceafărul din cer. GHEREA, ST. CR. I 161. Fata s-a-ndrăgit de el. COȘBUC, P. I 54. Babaca s-a îndrăgit de paseri, ș-a cumpărat vro 30 de canari. ALECSANDRI, T. 763. ♦ Refl. reciproc. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se iubi. Tudora de la Tîrșor cu Mihai se îndrăgește. ALECSANDRI, P. III 250. Cu trei fete se-ndrăgește. id. P. P. 38.

ÎNDRĂGÍT, -Ă, îndrăgiți, -te, adj. 1. Care este iubit de cineva, de care cineva a prins drag. 2. Care iubește pe cineva; îndrăgostit. Lebăda cea îndrăgită de unde. EMINESCU, N. 12. Surîzi, cum rîde visul într-o inimă-ndrăgită. id. O. I 42.

îndrăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgésc, imperf. 3 sg. îndrăgeá; conj. prez. 3 să îndrăgeáscă

îndrăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgésc, imperf. 3 sg. îndrăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgeáscă

ÎNDRĂGÍ vb. v. iubi.

ÎNDRĂGÍT adj. 1. v. drag. 2. drag, iubit, scump. (Lucruri ~.)

A (se) îndrăgi ≠ a (se) urî

A ÎNDRĂGÍ ~ésc tranz. A începe a iubi. ~ muzica. /în + drag

A SE ÎNDRĂGÍ mă ~ésc intranz. rar A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se îndrăgosti; a se înamora; a se amoreza. /în + drag

îndrăgì v. a-i fi drag.

îndrăgésc v. tr. Prind dragoste de: demagogiĭ aŭ îndrăgit bugetu. V. refl. Demagogiĭ s’aŭ îndrăgit de buget.

ÎNDRĂGI vb. a (se) iubi, a (se) plăcea, (înv.) a (se) libovi. (S-au ~ de cum s-au văzut.)

ÎNDRĂGIT adj. drag, iubit, scump. (Prieten ~; lucruri ~.)