Dicționare ale limbii române

2 intrări

17 definiții pentru îndrăgire

ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag.
ÎNDRĂGÍRE s. f. Faptul de a îndrăgi pe cineva. – V. îndrăgi.
ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag.
ÎNDRĂGÍRE s. f. (Rar) Faptul de a îndrăgi pe cineva. – V. îndrăgi.
ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A prinde drag, a simți dragoste de cineva, a iubi. Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. Pe alta să nu-ndrăgesc, Numai pe ea s-o iubesc. HODOȘ, P. P. 167. Tu m-ei îndrăgi Și ne vom iubi. ALECSANDRI, P. P. 8. ◊ (Cu privire la lucruri) Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plîngi, gîndind aiurea. EMINESCU, O. I 102. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se îndrăgosti. O fată de împărat se îndrăgește de luceafărul din cer. GHEREA, ST. CR. I 161. Fata s-a-ndrăgit de el. COȘBUC, P. I 54. Babaca s-a îndrăgit de paseri, ș-a cumpărat vro 30 de canari. ALECSANDRI, T. 763. ♦ Refl. reciproc. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se iubi. Tudora de la Tîrșor cu Mihai se îndrăgește. ALECSANDRI, P. III 250. Cu trei fete se-ndrăgește. id. P. P. 38.
ÎNDRĂGÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) îndrăgi; îndrăgostire.
îndrăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgésc, imperf. 3 sg. îndrăgeá; conj. prez. 3 să îndrăgeáscă
îndrăgíre s. f., g.-d. art. îndrăgírii
îndrăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgésc, imperf. 3 sg. îndrăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgeáscă
îndrăgíre s. f., g.-d. art. îndrăgírii
ÎNDRĂGÍ vb. v. iubi.
A (se) îndrăgi ≠ a (se) urî
A ÎNDRĂGÍ ~ésc tranz. A începe a iubi. ~ muzica. /în + drag
A SE ÎNDRĂGÍ mă ~ésc intranz. rar A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se îndrăgosti; a se înamora; a se amoreza. /în + drag
îndrăgì v. a-i fi drag.
îndrăgésc v. tr. Prind dragoste de: demagogiĭ aŭ îndrăgit bugetu. V. refl. Demagogiĭ s’aŭ îndrăgit de buget.
ÎNDRĂGI vb. a (se) iubi, a (se) plăcea, (înv.) a (se) libovi. (S-au ~ de cum s-au văzut.)

îndrăgire dex online | sinonim

îndrăgire definitie

Intrare: îndrăgi
îndrăgi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: îndrăgire
îndrăgire substantiv feminin