Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru ├«ndopare

├ÄNDOP├ü, ├«nd├│p, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. (Fam.) A (se) hr─âni peste m─âsur─â; a (se) supraalimenta, a (se) ghiftui. ÔÖŽ Tranz. A hr─âni o pas─âre v├ór├óndu-i pe g├ót m├óncare pentru a o ├«ngr─â╚Öa. 2. Tranz. (Reg.) A ├«ndesa. ÔÇô ├Än + dop.
├ÄNDOP├üRE, ├«ndop─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndopa; ├«ndopat1. ÔÇô V. ├«ndopa.
├ÄNDOP├ü, ├«nd├│p, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. (Fam.) A (se) hr─âni peste m─âsur─â; a (se) supraalimenta, a (se) ghiftui. ÔÖŽ Tranz. A hr─âni o pas─âre v├ór├óndu-i pe g├ót m├óncare pentru a o ├«ngr─â╚Öa. 2. Tranz. (Reg.) A ├«ndesa. ÔÇô ├Än + dop.
├ÄNDOP├üRE, ├«ndop─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndopa; ├«ndopat1. ÔÇô V. ├«ndopa.
├ÄNDOP├ü, ├«nd├│p, vb. I. Tranz. 1. (Familiar, cu privire la persoane) A face pe cineva s─â m─ân├«nce mult, a hr─âni peste m─âsur─â; a ghiftui. [Bunicul] te ├«ndopa... cu dulciuri. PAS, Z. I 28. Ne-a dat de m├«ncare tot ce avea mai bun ╚Öi ne-a ├«ndopat bine. CREANG─é, A. 32. ÔŚŐ Fig. Cu macaraua de ├«nc─ârcare el ├«ndopa cuptoarele cu minereu. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2893. ÔÖŽ Refl. (Adesea urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) A m├«nca ╚Öi a bea peste m─âsur─â, a se umfla de m├«ncare; a se s─âtura, a se ├«mbuiba, a se ghiftui. Nu vezi cum se ├«ndoap─â to╚Ťi ├«n contul lui Drumea? CAMIL PETRESCU, T. II 98. Vr─âbete gr─âsun, care se ├«ndoap─â cu fructe de prin gr─âdini. ODOBESCU, S. III 32. Se-ndoap─â toat─â ziua cu ierburi de tot soiul. NEGRUZZI, S. II 245. ÔŚŐ Fig. Se ├«ndoap─â cu ├«nv─â╚Ť─âtur─â. ISPIRESCU, U. 3. Lumea nebun─â... se-ndoap─â zilnic cu pove╚Öti. ALECSANDRI, T. 136. 2. (Cu privire la p─âs─âri) A hr─âni peste m─âsur─â v├«r├«nd pe g├«t m├«ncare (de obicei gr─âun╚Ťe), pentru a ├«ngr─â╚Öa. G├«╚Ötele chinuite, puse la ├«ndopat, stau ├«n cu╚Öc─â prizoniere. BART, E. 331. 3. A ├«ndesa (ceva) ├«ntr-o deschiz─âtur─â, a umple, a ├«nfunda (cu ceva). C├«nd obose╚Öte, ├«╚Öi ╚Öterge cu m├«neca c─âm─â╚Öii sudoarea de pe frunte, se las─â intr-o r├«n─â pe puntea ud─â, scoate luleaua, o ├«ndoap─â cu tutun, apoi ├«ncepe a puf─âi. DUN─éREANU, CH. 84. ÔÖŽ (Regional) A astupa, a pune dop. O gr─âmad─â pive de cire╚Ö av├«nd, B─âg─â aurul prin ele ╚Öi cu alt lemn le-ndop─â. PANN, P. V. III 85.
├ÄNDOP├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ndopa.
îndopá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndóp, 3 îndoápă
îndopáre s. f., g.-d. art. îndopắrii; pl. îndopắri
îndopá vb., ind. prez. 1 sg. îndóp, 3 sg. și pl. îndoápă
îndopáre s. f., g.-d. art. îndopării; pl. îndopări
ÎNDOPÁ vb. 1. v. îmbuiba. 2. v. înfunda.
ÎNDOPÁRE s. v. îmbuibare.
A ÎNDOPÁ îndóp tranz. fam. A hrăni peste măsură; a ghiftui; a supraalimenta; a supranutri. /în + dop
îndopà v. 1. a astupa cu un dop; 2. a umplea cu mâncare, a îmbuiba.
├«nd├│p, a -├í v. tr. (d. dop. ÔÇô ├Ändop, ├«ndop─ş, ├«ndoap─â; s─â ├«ndoape). Umplu foarte tare, satur: a ├«ndopa copii─ş cu fructe, (fig.) a ├«ndopa poporu cu palavre. V. refl. M─ân├«nc foarte mult, m─â unflu m├«nc├«nd. Fig. SÔÇÖa ├«ndopat de carte (sa┼ş ├«nv─â╚Ť├«nd).
ÎNDOPA vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îmbuiba, (prin Transilv. și Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a ~ cu mîncare.) 2. a înfunda, a umple. (~ soba cu lemne.)
├ÄNDOPARE s. ghiftuire, ├«mbuibare, (pop.) sa╚Ť. (De at├«ta ~ s-a ├«mboln─âvit.)
îndopa, îndop I. v. t. a hrăni peste măsură, a supraalimenta II. v. r. a se hrăni peste măsură, a se giftui

îndopare dex online | sinonim

îndopare definitie

Intrare: îndopa
îndopa verb grupa I conjugarea I
Intrare: îndopare
îndopare substantiv feminin