Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru îndopa

ÎNDOPÁ, îndóp, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) hrăni peste măsură; a (se) supraalimenta, a (se) ghiftui. ♦ Tranz. A hrăni o pasăre vârându-i pe gât mâncare pentru a o îngrășa. 2. Tranz. (Reg.) A îndesa. – În + dop.
ÎNDOPÁ, îndóp, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) hrăni peste măsură; a (se) supraalimenta, a (se) ghiftui. ♦ Tranz. A hrăni o pasăre vârându-i pe gât mâncare pentru a o îngrășa. 2. Tranz. (Reg.) A îndesa. – În + dop.
ÎNDOPÁ, îndóp, vb. I. Tranz. 1. (Familiar, cu privire la persoane) A face pe cineva să mănînce mult, a hrăni peste măsură; a ghiftui. [Bunicul] te îndopa... cu dulciuri. PAS, Z. I 28. Ne-a dat de mîncare tot ce avea mai bun și ne-a îndopat bine. CREANGĂ, A. 32. ◊ Fig. Cu macaraua de încărcare el îndopa cuptoarele cu minereu. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893. ♦ Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A mînca și a bea peste măsură, a se umfla de mîncare; a se sătura, a se îmbuiba, a se ghiftui. Nu vezi cum se îndoapă toți în contul lui Drumea? CAMIL PETRESCU, T. II 98. Vrăbete grăsun, care se îndoapă cu fructe de prin grădini. ODOBESCU, S. III 32. Se-ndoapă toată ziua cu ierburi de tot soiul. NEGRUZZI, S. II 245. ◊ Fig. Se îndoapă cu învățătură. ISPIRESCU, U. 3. Lumea nebună... se-ndoapă zilnic cu povești. ALECSANDRI, T. 136. 2. (Cu privire la păsări) A hrăni peste măsură vîrînd pe gît mîncare (de obicei grăunțe), pentru a îngrășa. Gîștele chinuite, puse la îndopat, stau în cușcă prizoniere. BART, E. 331. 3. A îndesa (ceva) într-o deschizătură, a umple, a înfunda (cu ceva). Cînd obosește, își șterge cu mîneca cămășii sudoarea de pe frunte, se lasă intr-o rînă pe puntea udă, scoate luleaua, o îndoapă cu tutun, apoi începe a pufăi. DUNĂREANU, CH. 84. ♦ (Regional) A astupa, a pune dop. O grămadă pive de cireș avînd, Băgă aurul prin ele și cu alt lemn le-ndopă. PANN, P. V. III 85.
îndopá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndóp, 3 îndoápă
îndopá vb., ind. prez. 1 sg. îndóp, 3 sg. și pl. îndoápă
ÎNDOPÁ vb. 1. v. îmbuiba. 2. v. înfunda.
A ÎNDOPÁ îndóp tranz. fam. A hrăni peste măsură; a ghiftui; a supraalimenta; a supranutri. /în + dop
îndopà v. 1. a astupa cu un dop; 2. a umplea cu mâncare, a îmbuiba.
îndóp, a v. tr. (d. dop. – Îndop, îndopĭ, îndoapă; să îndoape). Umplu foarte tare, satur: a îndopa copiiĭ cu fructe, (fig.) a îndopa poporu cu palavre. V. refl. Mănînc foarte mult, mă unflu mîncînd. Fig. S’a îndopat de carte (saŭ învățînd).
ÎNDOPA vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îmbuiba, (prin Transilv. și Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a ~ cu mîncare.) 2. a înfunda, a umple. (~ soba cu lemne.)
îndopa, îndop I. v. t. a hrăni peste măsură, a supraalimenta II. v. r. a se hrăni peste măsură, a se giftui

îndopa dex online | sinonim

îndopa definitie

Intrare: îndopa
îndopa verb grupa I conjugarea I