Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ├«ndoitur─â

├ÄNDOIT├ÜR─é, ├«ndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este ├«ndoit. ÔÖŽ (Rar) Cotitur─â. ÔÖŽ (Rar) Ad├óncitur─â, cut─â a unui teren. [Pr.: -do-i-] ÔÇô ├Ändoi + suf. -tur─â.
├ÄNDOIT├ÜR─é, ├«ndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este ├«ndoit. ÔÖŽ (Rar) Cotitur─â. ÔÖŽ (Rar) Ad├óncitur─â, cut─â a unui teren. [Pr.: -do-i-] ÔÇô ├Ändoi + suf. -tur─â.
├ÄNDOIT├ÜR─é, ├«ndoituri, s. f. Partea, locul ├«ndoit al unui obiect flexibil. A╚Öa a adormit cu obrazul ├«ngropat ├«n ├«ndoitura cotului. C. PETRESCU, C. V. 275. ÔÖŽ (Rar) Cotitur─â. Drumul se d─â dup─â ├«ndoiturile Oltului, schimb├«nd priveli╚Ötile ca ├«ntr-o panoram─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 141. ÔÖŽ Ad├«ncitur─â a unui teren (mai ales muntos); r├«p─â, pr─âpastie. De prin ├«ndoiturile posomor├«te ╚Öi ad├«nci ale imensului amfiteatru alb─âstriu al mun╚Ťilor din dreapta, negurile albe se ridicaser─â ╚Öi se mistuiser─â ├«n v─âzduh. HOGA╚ś, M. N. 57. ÔŚŐ Fig. S├«nt mul╚Ťi arti╚Öti cari nu pot s─â se afunde ├«n toate ├«ndoiturile ╚Öi ascunzi╚Öurile unui suflet ╚Öi unei inimi rele. GHEREA, ST. CR. II 150.
îndoitúră (-do-i-) s. f., g.-d. art. îndoitúrii; pl. îndoitúri
îndoitúră s. f., g.-d. art. îndoitúrii; pl. îndoitúri
├ÄNDOIT├ÜR─é s. 1. v. ├«ncovoietur─â. 2. v. curbur─â. 3. v. bo╚Ťitur─â. 4. cut─â, (rar) r─âsfr├óng─âtur─â, r─âsfr├óns─âtur─â, r─âsfr├óntur─â. (~ la un obiect de ├«mbr─âc─âminte.)
ÎNDOITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, sârjoacă, șerpuire, șerpuitură.
ÎNDOITÚRĂ ~i f. Loc unde un obiect este îndoit. [Sil. -do-i-] /a îndoi + suf. ~itură
îndoitură f. 1. efectul îndoirii materiale; 2. cută.
├«ndoit├║r─â f., pl. ─ş. Locu unde ceva e ├«ndoit: ├«ndoitura une─ş verg─ş, unu─ş deget, une─ş pe─ş, une─ş stofe, une─ş h├«rti─ş.
├ÄNDOITUR─é s. 1. ├«ncovoietur─â, r─âsucitur─â. (~ unei bare.) 2. arcuire, curbur─â, ├«ncovoial─â, ├«ncovoietur─â. (O u╚Öoar─â ~.) 3. bo╚Ťitur─â, cre╚Ť, cut─â, ├«ncre╚Ťitur─â. (~ a pantalonilor nec─âlca╚Ťi.) 4. cut─â, (rar) r─âsfr├«ng─âtur─â, r─âsfr├«ns─âtur─â, r─âsfr├«ntur─â. (~ la un obiect de ├«mbr─âc─âminte.)
├«ndoitur─â s. v. COT. COTITUR─é. CURB─é. ├ÄNTORS─éTUR─é. ├ÄNTORTOCHETUR─é. OCOL. R─éSUCITUR─é. SERPENTIN─é. SINUOZITATE. S├ÄRJOAC─é. ╚śERPUIRE. ╚śERPUITUR─é.
├«ndoit├║r─â, ├«ndoituri, s.f. ÔÇô (gastr.) Preparate din f─âin─â de m─âlai, cu ap─â ╚Öi bicarbonat, uneori ╚Öi cu coade de ceap─â ╚Öi m─ârar, coapte pe plit─â (Faiciuc, 1998: 138). ÔÇô Din ├«ndoi ÔÇ×a amesteca cu ap─âÔÇŁ (< ├«n + doi) + suf. -tur─â (DEX, MDA).
├«ndoit├║r─â, -i, s.f. ÔÇô (gastr.) Preparate din f─âin─â de m─âlai, cu ap─â ╚Öi bicarbonat, uneori ╚Öi cu coade de ceap─â ╚Öi m─ârar, coapte pe plit─â (Faiciuc 1998: 138). ÔÇô Din ├«ndoi ÔÇ×a amesteca cu ap─âÔÇŁ (├«n + doi) + -tur─â.

îndoitură dex online | sinonim

îndoitură definitie

Intrare: îndoitură
îndoitură substantiv feminin