Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

36 defini╚Ťii pentru ├«ndoit

├ÄNDO├Ź, (I) ├«nd├│i, (II, III) ├«ndoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A str├ónge ├«n dou─â o stof─â, o h├órtie, un material etc.; a str├ónge ceva de dou─â sau de mai multe ori (pun├ónd marginile una peste alta). 2. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â devin─â sau a deveni curb; a (se) ├«ncovoia, a (se) apleca, a (se) ├«nclina. ÔÖŽ Refl. (Despre oameni) A se g├órbovi. II. Tranz. 1. A m─âri ceva de dou─â ori; a dubla; p. ext. a ├«nmul╚Ťi, a m─âri (de un num─âr oarecare de ori). 2. A amesteca (├«n p─âr╚Ťi egale) un lichid cu altul; a sub╚Ťia. III. Refl. A fi nesigur ├«n p─ârerea sa, a sta la ├«ndoial─â; a nu avea ├«ncredere (├«n cineva sau ├«n ceva). ÔÇô ├Än + doi.
├ÄNDO├ŹT, -─é, ├«ndoi╚Ťi, -te, adj. I. 1. Str├óns prin ├«ndoire; care p─âstreaz─â urma unei ├«mp─âturiri; cu ├«ndoituri. 2. Curbat, ├«ncovoiat. II. 1. Care este de dou─â ori mai mare sau mai mult dec├ót altceva; dublu2, dublat; p. ext. ├«nmul╚Ťit, sporit, m─ârit. ÔŚŐ (Substantivat, n.) ├Ändoitul unei sume. 2. Amestecat (├«n p─âr╚Ťi egale) cu alt lichid; sub╚Ťiat. III. Care este nesigur de p─ârerea sa, care st─â la ├«ndoial─â. ÔÇô V. ├«ndoi.
├ÄNDO├Ź, (I) ├«nd├│i, (II, III) ├«ndoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A str├ónge ├«n dou─â o stof─â, o h├órtie, un material etc.; a str├ónge ceva de dou─â sau de mai multe ori (pun├ónd marginile una peste alta). 2. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â devin─â sau a deveni curb; a (se) ├«ncovoia, a (se) apleca, a (se) ├«nclina. ÔÖŽ Refl. (Despre oameni) A se g├órbovi. II. Tranz. 1. A m─âri ceva de dou─â ori; a dubla; p. ext. a ├«nmul╚Ťi, a m─âri (de un num─âr oarecare de ori). 2. A amesteca (├«n p─âr╚Ťi egale) un lichid cu altul; a sub╚Ťia. III. Refl. A fi nesigur ├«n p─ârerea sa, a sta la ├«ndoial─â; a nu avea ├«ncredere (├«n cineva sau ├«n ceva). ÔÇô ├Än + doi.
├ÄNDO├ŹT, -─é, ├«ndoi╚Ťi, -te, adj. I. 1. Str├óns prin ├«ndoire; care p─âstreaz─â urma unei ├«mp─âturiri; cu ├«ndoituri. 2. Curbat, ├«ncovoiat. II. 1. Care este de dou─â ori mai mare sau mai mult dec├ót altceva; dublu2, dublat; p. ext. ├«nmul╚Ťit, sporit, m─ârit. ÔŚŐ (Substantivat, n.) ├Ändoitul unei sume. 2. Amestecat (├«n p─âr╚Ťi egale) cu alt lichid; sub╚Ťiat. III. Care este nesigur de p─ârerea sa, care st─â la ├«ndoial─â. ÔÇô V. ├«ndoi.
├ÄNDO├Ź, (I) ├«nd├│i, (II,III) ├«ndoiesc, vb. IV. I. Tranz. 1. (Cu privire la materii textile, stofe, h├«rtie etc.) A curba pentru a forma o muchie cu un unghi foarte mic; a ├«mp─âturi. ├Ändoaie scrisoarea. Ôľş Sfoara-n nou─â c─â-ndoia. TEODORESCU, P. P. 540. 2. (Cu privire la obiecte elastice) A ├«ncovoia, a ├«nclina, a apleca. V. ml─âdia. Teiul vechi un ram ├«ntins-a Ea s─â poat─â s─â-l ├«ndoaie. EMINESCU, O. I 122. Lua stejarul c├«t de gros, ├«l ├«ndoia cu m├«inile. NEGRUZZI, S. I 245. ÔŚŐ Refl. Se ├«ndoiau sc├«ndurile de at├«ta greutate. GALAN, Z. R. 58. Surd vuia prin codri v├«ntul, brazii Se-ndoiau de v├ónt. CO╚śBUC, P. I 121. B├«ta... nu s─â-ndoaie. ╚śEZ. IV 130. ÔŚŐ Fig. Prahova... se ├«ndoaie ╚Öi ╚Öuier─â ca un ╚Öarpe formidabil, sub ro╚Ťile vagoanelor. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 32. ÔÖŽ Refl. (Despre persoane, adesea urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗, ┬źdin┬╗) A se apleca, a se g├«rbovi. Caii pornir─â at├«t de brusc c─â b─âie╚Ťandrul de l├«ng─â vizitiu se ├«ndoi de spate. REBREANU, R. I 69. Ce-o fi avut ├«n glas de s-a ├«ndoit trupul Rusandei? ╚śi ce era dincolo de glas, de s-a pomenit fata cu ochii umezi╚Ťi? POPA, V. 51. Se ├«ndoaie de ╚Öele cam cu greu. CREANG─é, P. 24. ÔŚŐ Tranz. (Rar) ├Änalt odat─â, greutatea anilor l-a ├«ndoit sub povara lor. HOGA╚ś, DR. II 113. II. Tranz. 1. A m─âri de dou─â ori cantitatea unor lucruri sau intensitatea unei for╚Ťe; a dubla; p. ext. a ├«nmul╚Ťi, a m─âri. Iubeam pe unchiul meu care-mi ├«ndoise averea? DELAVRANCEA, H. T. 56. De ╚Ťi-e fric─â c-oi sc─âpa, zovora╚Öte-╚Ťi por╚Ťile ╚śi-ndoie╚Öte-╚Ťi strejile. TEODORESCU, P. P. 535. ÔŚŐ Refl. Simt ├«ndoindu-se suferin╚Ťa mea. NEGRUZZI, S. I 208. 2. (Cu privire la lichide) A amesteca (pe jum─âtate) cu alt lichid, a ad─âuga ├«nc─â pe at├«ta, a sub╚Ťia. A ├«ndoit vinul cu ap─â. III. Refl. A fi nesigur ├«n p─ârerea sa, a avea ├«ndoial─â, a sta la ├«ndoial─â, a nu-i veni s─â cread─â, a nu avea ├«ncredere (├«n cineva sau ├«n ceva). S─â ╚Ötii c─â s-au ├«n╚Ťeles... se ├«ndoia ├«n sine b─âiatul. SADOVEANU, M. C. 24. O, nu! Nu-i drept s─â te-ndoie╚Öti! CO╚śBUC, P. I 192. Nici te mai ├«ndoi despre asta, cumnat─â Sm─ârand─â. CREANG─é, A. 56. Ce soco╚Ťi, Bogdane... izb├«ndi-vom oare? ÔÇô S─â nu te ├«ndoie╚Öti, m─âria-ta! NEGRUZZI, S. I 138.
├ÄNDO├ŹT, -─é, ├«ndoi╚Ťi, -te, adj. I. Care este de dou─â ori mai mare sau mai mult dec├«t altceva, dublat; p. ext. ├«nmul╚Ťit, m─ârit, sporit. Schimbase r├«sul... pe un pl├«ns cu r├«nduri ├«ndoite de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 51. C-o putere ├«ndoit─â... o smunci pe bab─â de mijloc. EMINESCU, N. 10. ÔŚŐ (Adverbial, rar) Nicicum nu ne-am fi st├«njinit a face acest schimb ├«n care am fi fost ├«ndoit c├«╚Ötiga╚Ťi. NEGRUZZI, S. I 244. ÔŚŐ (Substantivat, n.) ├Ändoitul unei sume. II. 1. Amestecat (├«n p─âr╚Ťi egale) cu altceva. Vin ├«ndoit cu ap─â. Ôľş Tocan─â de carne de berbece ├«ndoit─â cu ceap─â. RETEGANUL, P. III 83. 2. Care este pus ├«n dou─â, ├«mp─âturit; cu capetele, cu marginile adunate. H├«rtie ├«ndoit─â. ÔÖŽ Care p─âstreaz─â urma (dunga, cuta) unei ├«ndoituri. H├«rtie cu col╚Ťurile ├«ndoite. 3. ├Äncovoiat, curbat. Piciorul st├«ng, bandajat voluminos la lab─â, st─â ├«ndoit ├«ntre picioarele de lemn pornite din subsuoar─â. ARGHEZI, P. T. 148. ├Än lumina difuz─â a unui bec, v─âd un b─âtr├«n uscat ╚Öi ├«ndoit. BART, S. M. 33. III. Care este nesigur ├«n convingerea, ├«n credin╚Ťa sa; care n-are ├«ncredere, care st─â la ├«ndoial─â; ╚Öov─âitor. Mergeam ├«ncet pe c─ârare cu capul fierbinte, cu inima ├«ndoit─â. SADOVEANU, O. VIII 12. ÔÖŽ (Neobi╚Önuit) Plin de ├«ndoial─â, greu (III 2). E b─ârbat cu scaun la cap ╚Öi pe deasupra are curaj ├«n ceasurile cele mai ├«ndoite. VORNIC, P. 224. ÔÖŽ (├Änvechit) ├Ändoielnic. Lupta ╚Ťinu c├«tva ├«ndoit─â, c─âci c├«nd unii, c├«nd al╚Ťii dovedeau, ╚Öi din nou se ├«ntorceau la lupt─â. B─éLCESCU, O. II 322.
├«ndo├ş1 (a ~) (a ├«mp─âturi, a ├«ncovoia) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«nd├│i, 3 ├«ndo├íie, imperf. 3 sg. ├«ndoi├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndo├íie
!├«ndo├ş2 (a ~) (a dubla) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndoi├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndoi├í; conj. prez. 3 s─â ├«ndoi├ísc─â
!├«ndo├ş3 (a se ~) (a ezita) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«ndoi├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«ndoi├í; conj. prez. 3 s─â se ├«ndoi├ísc─â
*├«ndo├şt1 adj. m., pl. ├«ndo├ş╚Ťi; f. ├«ndo├şt─â, pl. ├«ndo├şte
*├«ndo├şt2 s. n.
├«ndo├ş (a str├ónge ├«n dou─â, a ├«ncovoia) vb., ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«nd├│i, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndo├íie, imperf. 3 sg. ├«ndoi├í, perf. s. 1 sg. ├«ndo├şi
├«ndo├ş (a dubla, a avea ├«ndoial─â) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ndoi├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ndoi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ndoi├ísc─â
├ÄNDO├Ź vb. 1. v. ├«mp─âturi. 2. v. ├«ncovoia. 3. v. apleca. 4. a (se) coco╚Öa, a (se) curba, a (se) ├«ncovoia, a (se) str├ómba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povar─â.) 5. a (se) curba, a (se) fr├ónge. (S-a ~ de mijloc.) 6. v. g├órbovi. 7. v. ├«ncovriga. 8. a aduce. (~ cuiul ├«n jos.) 9. v. sufleca. 10. v. dubla. 11. v. dilua. 12. (├«nv.) a se prepune. (Se ~ c─â va veni.)
├ÄNDO├Ź vb. v. codi, ezita, pregeta, ╚Öov─âi.
├ÄNDO├ŹT adj. 1. v. ├«mp─âturit. 2. v. ├«ncovoiat. 3. curbat, ├«ncovoiat, ├«ntors, r─âsucit, str├ómb, str├ómbat. (Cui ~.) 4. curbat, ├«ncovoiat, r─âsucit, str├ómb. (Fiare ~.) 5. adus, ├«ncovoiat, rotilat. (Palo╚Ö ~.) 6. str├ómb, (pop.) c├órn. (Cu╚Ťit ~.) 7. v. aplecat. 8. v. adus. 9. v. ├«ncovrigat. 10. v. suflecat. 11. v. revolut. 12. v. dublu. 13. v. diluat.
A ├«ndoi Ôëá a dezdoi
A se ├«ndoi Ôëá a se dezdoi, a se ├«ndrepta
A ├ÄNDO├Ź2 ├«nd├│i tranz. 1) (obiecte maleabile sau ml─âdioase) A face s─â se ├«ndoaie; a ├«ncovoia; a curba; a arcui; a cambra; a coroia. V├óntul ├«ndoaie copacii. 2) A str├ónge ├«n dou─â (sau ├«n mai multe) p─âr╚Ťi, pun├óndu-le una peste alta; a ├«mp─âturi. /├«n + doi
A SE ├ÄNDO├Ź2 m─â ├«nd├│i intranz. 1) (mai ales despre obiecte maleabile sau ml─âdioase) A c─âp─âta form─â de arc; a deveni curb; a se ├«ncovoia; a se curba; a se ml─âdia; a se arcui; a se coroia. 2) fig. A se face g├órbov (de b─âtr├óne╚Ťe sau de munc─â grea); a se g├órbovi; a se ghebo╚Öa; a se coco╚Öa; a se coc├órja. ~ de spate. /├«n + doi
A ├ÄNDO├Ź1 ~i├ęsc tranz. 1) A m─âri de dou─â ori; a face s─â fie de dou─â ori mai mare; a dubla. 2) (lichide) A amesteca ├«n dou─â (cu altceva). /├«n + doi
A SE ├ÄNDO├Ź1 m─â ~i├ęsc intranz. A fi cuprins de un sentiment de ne├«ncredere; a manifesta nehot─âr├óre; a fi nesigur. /├«n + doi
├«ndo├Č v. 1. a face de dou─â ori mai mare: a ├«ndoi veniturile; 2. a str├ónge ├«nf─â╚Öur├ónd: a ├«ndoi rufele; 3. a apleca, a ├«ncovoia: a ├«ndoi o crac─â; 4. fig. a sta la ├«ndoeal─â, a nu fi sigur: de ce te ├«ndoe╚Öti?
├«ndoit a. 1. dublu; 2. str├óns, ├«ncovoiat; 3. fig. ├«ndoelnic: acum ╚Ťi-e inima ├«ndoit─â.
├«nd├│─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. tr. (d. do─ş. V. dez-do─ş. ÔÇô E┼ş ├«mdo─ş, tu ├«ndo─ş, el ├«ndoa─şe; s─â ├«ndoa─şe). Fac curb, ├«ncovo─ş: a ├«ndoi o varg─â. Aplec pun├«nd foa─şe peste foa─şe (fr. pler ╚Öi corner): a ├«ndoi o coal─â ├«n patru, a ├«ndoi o cart─â de vizit─â. Amestec ├«n jum─âtate: a ├«ndoi vinu cu ap─â. Fac de do┼ş─â or─ş ma─ş mare (duplu): a ├«ndoi veniturile. V. refl. Ramurile se ├«ndoa─şe de v├«nt, h├«rtia se ├«ndoa─şe u╚Öor. Fig. (numa─ş m─â ├«ndo─şesc). Sta┼ş la ├«ndo─şal─â (├«n dubi┼ş), nu-s sigur: m─â ├«ndo─şesc de adev─âru vorbelor lu─ş.
├«ndo├şt, -─â adj. Duplu. ├Äncovo─şat. Cu inima ├«ndoit─â, st├«nd la ├«ndo─şal─â, preget├«nd, ╚Öov─âind. Adv. Duplu, de do┼ş─â or─ş ma─ş: am c├«╚Ötigat ├«ndoit ma─ş mult.
├«ndoi vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ╚śOV─éI.
├ÄNDOI vb. 1. a ├«mp─âturi, a plia, a str├«nge, (pop.) a p─âturi. (A ~ o coal─â de h├«rtie.) 2. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) ├«ncovoia, (livr.) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) ├«ncujba, a (se) scov├«rda. (A ~ o bar─â metalic─â.) 3. a (se) apleca, a at├«rna, a c─âdea, a cobor├«, a (se) culca, a (se) curba, a (se) ├«nclina, a (se) ├«ncovoia, a (se) l─âsa, a (se) pleca, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (├«nv.) a (se) ├«nchina. (Crengile se ~ de rod.) 4. a (se) coco╚Öa, a (se) curba, a (se) ├«ncovoia, a (se) str├«mba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povar─â.) 5. a (se) curba, a (se) fr├«nge. (S-a ~ de mijloc.) 6. a se coc├«rja, a se coco╚Öa, a se ghebo╚Öa, a se g├«rbovi, a se ├«ncovoia. (S-a ~ de b─âtr├«ne╚Ťe.) 7. a (se) ├«nc├«rliga, a (se) ├«ncol─âci, a (se) ├«ncovoia, a (se) ├«ncovriga, (reg.) a (se) ├«nc├«rjoia. (C├«inele ├«╚Öi ~ coada.) 8. a aduce. (~ cuiul ├«n jos.) 9. a r─âsfr├«nge, a ridica, a sufleca, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. ╚Öi Dobr.) a sumeteca. (A-╚Öi ~ m├«necile c─âm─â╚Öii.) 10. a dubla, (rar) a duplica, a reduplica, (├«nv.) a ├«ndupleca. (A ~ o sum─â de bani.) 11. a dilua, a lungi, a sub╚Ťia. (A ~ laptele.) 12. (├«nv.) a se prepune. (Se ~ c─â va veni.)
├ÄNDOIT adj. 1. ├«mp─âturit, pliat, str├«ns, (pop.) p─âturit. (O coal─â de h├«rtie ~.) 2. arcuit, curb, curbat, ├«ncovoiat, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (├«nv. ╚Öi reg.) ├«ncujbat, scov├«rdat, (├«nv.) arcos. (Bar─â metalic─â ~.) 3. curbat, ├«ncovoiat, ├«ntors, r─âsucit, str├«mb, str├«mbat. (Cui ~.) 4. curbat, ├«ncovoiat, r─âsucit, str├«mb. (Fiare ~.) 5. adus, ├«ncovoiat, rotilat. (Palo╚Ö ~.) 6. str├«mb, (pop.) c├«rn. (Cu╚Ťit ~.) 7. aplecat, curbat, ├«nclinat, ├«ncovoiat, l─âsat, plecat, (reg.) polignit. (Copac cu crengile ~.) 8. adus, aplecat, coc├«rjat, coco╚Öat, curbat, g├«rbov, g├«rbovit, ├«nclinat, ├«ncovoiat, plecat, str├«mb, str├«mbat, sucit. (Cu spatele ~.) 9. ├«nc├«rligat, ├«ncol─âcit, ├«ncovoiat, ├«ncovrigat. (Coad─â ~.) 10. ├«ntors, r─âsfr├«nt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (C─âma╚Ö─â cu m├«necile ~.) 11. (BOT.) ├«ntors, r─âsfr├«nt, revolut, (├«nv.) reflex. (Frunz─â ~.) 12. dublu. (A pl─âtit un pre╚Ť ~.) 13. diluat, slab, sub╚Ťiat, sub╚Ťire, (reg.) r─ârit. (Lapte ~.)
BIS DAT, QUI CITO DAT (lat.) cine d─â repede d─â ├«ndoit ÔÇô Publius Syrus, ÔÇ×SententiaeÔÇŁ, 8. V. ╚Öi La fa├žon de donner vaut mieux que ce quÔÇÖon donne.
DUBITO, ERGO COGITO (lat.) m─â ├«ndoiesc, deci cuget ÔÇô V. Cogito, ergo sum.
a îndoi (cuiva) caroseria / speteaza expr. a lovi (pe cineva) cu putere, a bate tare (pe cineva).
a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa.
├«ndoi, ├«ndoi v. r. 1. (intl.) a m─ârturisi faptele ├«n fa╚Ťa organelor de urm─ârire penal─â 2. (glum. ÔÇô d. obiecte) a se sparge; a se rupe
├«ndoi, ├«ndoiesc v. r. 1. (intl.) a m─ârturisi faptele ├«n fa╚Ťa organelor de urm─ârire penal─â. 2. (glum. ÔÇô d. obiecte) a se sparge; a se rupe.
se ├«ndoaie fraierul expr. (de╚Ť.) gardianul ├«╚Öi schimb─â impresia ini╚Ťial─â / p─ârerea negativ─â despre un de╚Ťinut.

îndoit dex online | sinonim

îndoit definitie

Intrare: îndoit
îndoit adjectiv
Intrare: îndoi (1 îndoi)
îndoi 1 îndoi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: îndoi (1 îndoiesc)
îndoi 1 îndoiesc verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a