ÎNDOIÓS, -OÁSĂ, îndoioși, -oase, adj. (Rar) Îndoielnic, nesigur, problematic. [Pr.: -do-ios] – Îndoi + suf. -os.

ÎNDOIÓS, -OÁSĂ, îndoioși, -oase, adj. (Rar) Îndoielnic, nesigur, problematic. [Pr.: -do-ios] – Îndoi + suf. -os.

ÎNDOIÓS, -OÁSĂ, îndoioși, -oase, adj. (Rar) Îndoielnic, nesigur, dubios, problematic. Glosar care cuprinde vorbele din limba romînă străine prin originea sau forma lor cum și cele de origine îndoioasă. ROSETTI, I. SL. 13. ♦ Fig. Care nu se vede bine; neclar. Înamoratul intrase în odăiță unde bătea pe fereastră lumina îndoioasă a zăpezii de afară. CARAGIALE, O. III 13.

îndoiós (rar) adj. m., pl. îndoióși; f. îndoioásă, pl. îndoioáse

îndoiós adj. m., pl. îndoióși; f. sg. îndoioásă, pl. îndoioáse

ÎNDOIÓS adj. v. dubios, incert, îndoielnic, nesigur, problematic.

îndoios a. îndoelnic.

îndoĭós, -oásă adj. Îndoĭelnic, dubiu, supus îndoĭeliĭ: rezultatu e îndoĭos. Lumină îndoĭoasă, nesigură, slabă.

îndoios adj. v. DUBIOS. INCERT. ÎNDOIELNIC. NESIGUR. PROBLEMATIC.