Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«ndoielnic

├ÄNDOI├ëLNIC, -─é, ├«ndoielnici, -ce, adj. Care provoac─â ├«ndoial─â, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ÔÖŽ Care pare pu╚Ťin probabil; nesigur. ÔÖŽ Care nu inspir─â ├«ncredere; suspect, necurat. ÔÖŽ ╚śov─âitor, nehot─âr├ót. [Pr.: -do-iel-] ÔÇô ├Ändoial─â + suf. -nic sau ├«ndoi + suf. -elnic.
├ÄNDOI├ëLNIC, -─é, ├«ndoielnici, -ce, adj. Care provoac─â ├«ndoial─â, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ÔÖŽ Care pare pu╚Ťin probabil; nesigur. ÔÖŽ Care nu inspir─â ├«ncredere; suspect, necurat. ÔÖŽ ╚śov─âitor, nehot─âr├ót. [Pr.: -do-iel-] ÔÇô ├Ändoial─â + suf. -nic sau ├«ndoi + suf. -elnic.
├ÄNDOI├ëLNIC, -─é, ├«ndoielnici, -e, adj. 1. Care provoac─â ├«ndoial─â, care nu poate fi primit ca sigur; dubios. Nimic nu putea fi tulbure ╚Öi ├«ndoielnic ├«ntre ele. C. PETRESCU, C. V. 372. ÔÖŽ Care pare a avea dou─â sensuri; echivoc. 2. Care pare pu╚Ťin probabil; nesigur. Succes ├«ndoielnic. 3. Care nu inspir─â ├«ncredere; suspect, necurat. O afacere ├«ndoielnic─â. Un om cu trecut ├«ndoielnic. Reputa╚Ťie ├«ndoielnic─â.
├«ndoi├ęlnic adj. m., pl. ├«ndoi├ęlnici; f. ├«ndoi├ęlnic─â, pl. ├«ndoi├ęlnice
├«ndoi├ęlnic adj. m., pl. ├«ndoi├ęlnici; f. sg. ├«ndoi├ęlnic─â, pl. ├«ndoi├ęlnice
ÎNDOIÉLNIC adj. 1. v. dubios. 2. dubios, echivoc, necurat, suspect. (De o morală ~.) 3. v. nesigur.
ÎNDOIÉLNIC adj. v. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor.
├Ändoielnic Ôëá cert
├ÄNDOI├ëLNIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care provoac─â ├«ndoieli; care d─â de b─ânuit; suspect; echivoc; dubios. 2) Care pare pu╚Ťin probabil; nesigur. 3) Care se ├«ndoie╚Öte; cuprins de ├«ndoieli; ╚Öov─âitor; ezitant. R─âspuns ~. [Sil. -do-iel-] /├«ndoial─â + suf. ~nic
îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică.
├«ndo─ş├ęlnic, -─â adj. Dubios, ├«ndo─şos, supus ├«ndo─şeli─ş. Adv. A vorbi ├«ndo─şelnic.
├«ndoielnic adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOT─éR├ÄT. ╚śOV─éIELNIC. ╚śOV─éITOR.
ÎNDOIELNIC adj. 1. dubios, incert, nesigur, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) indoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 2. dubios, echivoc, necurat, suspect. (De o morală ~.) 3. discutabil, incert, nesigur. (Rezultate ~.)

îndoielnic dex online | sinonim

îndoielnic definitie

Intrare: îndoielnic
îndoielnic adjectiv