Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«ndoial─â

├ÄNDOI├üL─é, ├«ndoieli, s. f. 1. Ne├«ncredere; ezitare, ╚Öov─âial─â; ├«ndoire. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â ├«ndoial─â = desigur, neap─ârat. ÔŚŐ Expr. A c─âdea la ├«ndoial─â = a ├«ncepe s─â se ├«ndoiasc─â de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la ├«ndoial─â = a se ├«ndoi (III) de ceva. 2. (Rar) ├«ndoire (a corpului). [Pr.: -do-ia-] ÔÇô ├Ändoi + suf. -eal─â.
├ÄNDOI├üL─é, ├«ndoieli, s. f. 1. Ne├«ncredere; ezitare, ╚Öov─âial─â; ├«ndoire. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â ├«ndoial─â = desigur, neap─ârat. ÔŚŐ Expr. A c─âdea la ├«ndoial─â = a ├«ncepe s─â se ├«ndoiasc─â de ceva, a fi nesigur. A pune (ceva) la ├«ndoial─â = a se ├«ndoi (III) de ceva. 2. (Rar) ├«ndoire (a corpului). [Pr.: -do-ia-] ÔÇô ├Ändoi + suf. -eal─â.
├ÄNDOI├üL─é, ├«ndoieli, s. f. Ne├«ncredere, ezitare, ╚Öov─âial─â. Rizea ╚Ťinea capul plecat ├«ntr-o parte ╚Öi-l privea pe Marinic─â ciudat, cu ├«ndoial─â. DUMITRIU, N. 20. Ghimpele ├«ndoielii ├«i ├«mpungea dureros inima. BART, E. 182. Pentru ce las─â ele s─â intre ├«ntr-o inim─â plin─â de iubire ├«ndoiala ╚Öi ura. NEGRUZZI, S. I 56. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â ├«ndoial─â = negre╚Öit, cu siguran╚Ť─â. Piatra, f─âr─â ├«ndoial─â, este un ora╚Ö foarte frumos. SADOVEANU, O. VII 177. F─âr─â ├«ndoial─â c─â trebuie s─â faci ceva. SAHIA, N. 102. F─âr─â ├«ndoial─â, ziceam, acesta e limbagiul adev─âratului amor! NEGRUZZI, S. I 61. ÔŚŐ Expr. A avea ├«ndoieli = a se ├«ndoi (III), a nu fi sigur. A c─âdea la ├«ndoial─â = a ├«ncepe s─â se ├«ndoiasc─â, a nu fi sigur, a fi ├«n nedumerire, ├«n nesiguran╚Ť─â. A sta la ├«ndoial─â = a ╚Öov─âi, a ezita. Bietul b─âiat nu mai st─âtu la ├«ndoial─â, se f─âcu frate de cruce cu Str├«mb─â-Lemne. POPESCU, B. II 85. A pune (ceva) la ├«ndoial─â = a se ├«ndoi (III) de ceva. A pus la ├«ndoial─â cele auzite ieri. Nu ├«ncape ├«ndoial─â (c─â) sau (├«n forma de ├«ntrebare retoric─â) mai ├«ncape ├«ndoial─â? = e sigur, e cert (c─â)... Vinova╚Ťi eram, ├«ndoial─â nu ├«nc─âpea. STANCU, D. 306. Nu r─âm├«ne ├«ndoial─â (c─â... sau de... ) sau (├«n forma de ├«ntrebare retorica) mai r─âm├«ne ├«ndoial─â? = a fi sigur, a avea siguran╚Ťa (c─â... sau de.... ). Mai r─âm├«ne ├«ndoial─â despre asta? zise Geril─â. CREANG─é, P. 258. Nu r─âm├«ne ├«ndoial─â... c─â sturnii lui Pliniu ╚Öi lui Mar╚Ťial s├«nt graurii no╚Ötri. ODOBESCU, S. III 31. ÔÖŽ Credin╚Ť─â care se clatin─â, credin╚Ť─â zdruncinat─â. Tai brazd─â prin desi╚Öuri de ├«ndoieli. BENIUC, V. 60. ├Ämprejurul gurii musculoase se vedea o dulcea╚Ť─â am─âr├«t─â de ├«ndoieli. EMINESCU, N. 52.
├«ndoi├íl─â s. f., g.-d. art. ├«ndoi├ęlii; pl. ├«ndoi├ęli
├«ndoi├íl─â s.f., g.-d. art. ├«ndoi├ęlii; pl. ├«ndoi├ęli
├ÄNDOI├üL─é s. 1. v. ezitare. 2. dubiu, incertitudine, ne├«ncredere, nesiguran╚Ť─â, rezerv─â, scepticism, ╚Öov─âial─â, ╚Öov─âire, (ast─âzi rar) necredin╚Ť─â, (├«nv.) aporie, ├«ndoin╚Ť─â. (Domnea o stare de ~.)
├Ändoial─â Ôëá ├«ncredere, siguran╚Ť─â
├ÄNDOI├üL─é ~i├ęli f. Lips─â de ├«ncredere; ne├«ncredere; rezerv─â. Stare de ~. ÔŚŐ F─âr─â ~ cu siguran╚Ť─â; neap─ârat; numaidec├ót. A sta la ~ a nu fi hot─âr├ót; a ╚Öov─âi. [G.-D. ├«ndoielii] /a (se) ├«ndoi + suf. ~eal─â
├«ndoeal─â f. 1. ac╚Ťiunea de a(se) ├«ndoi: pozi╚Ťiune ╚Öov─âitoare ├«ntre dou─â lucruri sau idei; 2. fig. nesiguran╚Ť─â sau ceea ce o cauzeaz─â.
├«ndo─ş├íl─â f., pl. ─şel─ş. Ac╚Ťiunea de a te ├«ndoi, nesiguran╚Ť─â, incertitudine. B─ânu─şal─â, presupunere: a avea ├«ndo─şal─â despre cineva. Scepticizm: ├«ndo─şala metodic─â a lu─ş Descartes. A sta la ├«ndo─şal─â, a fi nehot─âr├«t, a nu ╚Öti ce s─â fac─ş. F─âr─â ├«ndo─şal─â, de sigur, se ├«n╚Ťelege: f─âr─â ├«ndo─şal─â c─â a╚Öa e!
├ÄNDOIAL─é s. 1. codeal─â, codire, ezitare, fluctua╚Ťie, nehot─âr├«re, pregetare, ╚Öov─âial─â, ╚Öov─âire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscila╚Ťie. (~ lui nu era justificat─â.) 2. dubiu, incertitudine, ne├«ncredere, nesiguran╚Ť─â, rezerv─â, scepticism, ╚Öov─âial─â, ╚Öov─âire, (ast─âzi rar) necredin╚Ť─â, (├«nv.) aporie, ├«ndoin╚Ť─â. (Domnea o stare de ~.)
IN DUBIIS ABSTINE (lat.) ab╚Ťine-te (s─â judeci, s─â decizi) dac─â ai ├«ndoieli ÔÇô Maxim─â ├«n dreptul roman.
├ÄNDOI├üL─é (< ├«ndoi) s. f. 1. Ne├«ncredere; ezitare, ╚Öov─âial─â; incertitudine, nesiguran╚Ť─â, dubiu. ÔŚŐ Loc. F─âr─â ├«ndoial─â = neap─ârat, negre╚Öit. 2. (FILOZ.) Stare de spirit, solicitat─â de date (senza╚Ťii sau propozi╚Ťii) sau de posibilit─â╚Ťi de ac╚Ťiune neconcordante, ce oscileaz─â ├«ntre ele, f─âr─â a reu╚Öi s─â se fixeze definitiv asupra uneia sau a alteia. ÔÖŽ (La R. Descartes) Principiu metodologic cu ajutorul c─âruia se caut─â un fundament absolut al cunoa╚Öterii. ├Ä. metodic─â asupra tuturor cuno╚Ötin╚Ťelor, a datelor sim╚Ťurilor ╚Öi chiar asupra existen╚Ťei lumii era opus─â dogmatismului scolastic. ÔÖŽ B─ânuial─â.

îndoială dex online | sinonim

îndoială definitie

Intrare: îndoială
îndoială substantiv feminin